Spre ghi­nio­nul său, Vic­tor Ponta are parte în ul­tima vreme de eve­ni­mente nu toc­mai fa­vo­ra­bile ima­gi­nii sale de șme­che­raș des­cu­ră­reț. Mai în­tâi ac­ci­den­tul avi­a­tic din Apu­seni, unde in­sti­tu­ți­ile sta­tu­lui și-au de­mon­strat in­com­pe­tență și lipsa de co­or­do­nare, i‑a creat pro­bleme. Apoi a ve­nit vi­sco­lul și co­dul roșu in câ­teva ju­dețe. Șapte oa­meni au mu­rit, Ro­mâ­nia e în­gro­pată sub ză­padă. Nu sunt toc­mai ge­nul de si­tu­a­ții care să‑l pună într‑o lu­mină fa­vo­ra­bilă. Cum spu­nea un zia­rist, a pi­cat prost. Și avio­nul lui Io­van, și viscolul.

Pre­gă­tit te­me­i­nic în arta ne­sim­ți­rii fără mar­gini de că­tre men­to­rul său Adrian Năs­tase, Ponta nu s‑a lă­sat im­pre­sio­nat de des­fă­șu­ra­rea eve­ni­men­te­lor. În timp ce in­sti­tu­ți­ile pe care le co­or­do­nează își dă­deau cu stân­gul în drep­tul că­u­tând avio­nul pră­bu­șit în Apu­seni, pri­mul si­nis­tru al ță­rii s‑a dus la un talk-show și apoi la o câr­ci­umă de fițe ca să che­fu­iască nițel cu pri­e­te­nii din PSD și din presă. Chiar dacă el per­so­nal nu ar fi avut o con­tri­bu­ție ma­joră la ope­ra­țiu­nile de că­u­tare, pre­zența sa la gu­vern ar fi fost un semn că dă mă­car doi bani pe vie­țile unor oa­meni pen­tru care pu­tea face ceva.

Când vi­sco­lul în­țe­pe­nise Ro­mâ­nia până acolo în­cât a tre­buit să se in­sti­tuie co­dul roșu în trei ju­dețe, Ponta s‑a dus să joace bas­chet. Cu ace­eași ati­tu­dine de ne­sim­țit a con­si­de­rat că pro­ble­mele ce­lor ce su­fe­reau de pe urma vre­mii ne­fa­vo­ra­bile pu­teau să mai aș­tepte un ceas-două, până mar­chează și el câ­teva co­șuri. Apoi sin­gura ches­tie care l‑a frămân­tat a fost să con­voace CSAT-ul ca să‑l de­mită pe șe­ful STS, omul lui Bă­sescu. Au mu­rit niște oa­meni, dar se poate spe­cula po­li­tic pro­blema, nu‑i așa? (nu neg că STS-ul ar pu­tea să aibă o parte de vină în de­grin­go­lada ge­ne­rală a ope­ra­țiu­ni­lor de salvare).

Îmi amin­tesc că atunci când a ex­plo­dat un apar­ta­ment prin Că­lă­rași toată lu­mea din gu­vern era mult mai im­pli­cată, cel pu­țin la nivel de­cla­ra­tiv. Și nu îmi dă­deam seama de ce acum par atât de de­ta­șați. După care am se­si­zat di­fe­rența esen­ți­ală: atunci eve­ni­men­tele se con­su­ma­seră, așa că gu­ver­nul pu­tea să po­zeze în fi­lo­ti­mul jus­ti­țiar, care re­pară, des­pă­gu­bește și îi pe­dep­sește pe vi­no­vați. Acum însă eve­ni­men­tele sunt în des­fă­șu­rare, iar gu­ver­nul ar tre­bui să in­ter­vină și să pre­vină dez­as­tre și mai mari. Ceea ce, bi­ne­în­țe­les, e mult mai com­pli­cat. Și mult mai ris­cant po­li­tic. Vi­no­va­ții ar pu­tea fi chiar pe la vâr­ful PSD.

Există o ca­te­go­rie de șefi care au ati­tu­di­nea asta lașă atunci când sunt pusi în si­tu­a­ții di­fi­cile. Pe vre­mea co­mu­nis­mu­lui erau multi se­cre­tari de par­tid care pro­ce­dau așa, dar mo­de­lul a su­pra­vie­țuit până azi. Șe­ful laș este de obi­cei și in­com­pe­tent sau poate că lași­ta­tea sa este chiar efec­tul in­com­pe­ten­ței. În fața unei pro­bleme di­fi­cile el nu se im­plică, ci de­leagă, dis­tan­țându-se de pro­blemă, pen­tru ca apoi să vină să cu­leagă la­u­rii, dacă to­tul s‑a în­che­iat cu bine, sau să îm­partă sanc­țiuni, atunci când lu­cru­rile se sfâr­șesc prost. În orice caz lui nu i se poate im­puta ni­mic, pen­tru că nu el, ci cei­lalți nu și-au fă­cut treaba.

Multe din com­por­ta­men­tele lui Ponta amin­tesc de cele ale unui se­cre­tar de par­tid co­mu­nist. Cele din ul­tima vreme sunt doar un exem­plu care su­ge­rează că ro­șul co­mu­nist și cel pe­se­dist au ace­eași nu­anță. Și abia ăsta e ade­vă­ra­tul cod roșu pen­tru Ro­mâ­nia, sub care ne aflăm deja de doi ani și vom mai fi cel pu­țin încă pe-atât de acum înainte.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.