Spre ghinionul său, Victor Ponta are parte în ultima vreme de evenimente nu tocmai favorabile imaginii sale de șmecheraș descurăreț. Mai întâi accidentul aviatic din Apuseni, unde instituțiile statului și-au demonstrat incompetență și lipsa de coordonare, i‑a creat probleme. Apoi a venit viscolul și codul roșu in câteva județe. Șapte oameni au murit, România e îngropată sub zăpadă. Nu sunt tocmai genul de situații care să‑l pună într‑o lumină favorabilă. Cum spunea un ziarist, a picat prost. Și avionul lui Iovan, și viscolul.
Pregătit temeinic în arta nesimțirii fără margini de către mentorul său Adrian Năstase, Ponta nu s‑a lăsat impresionat de desfășurarea evenimentelor. În timp ce instituțiile pe care le coordonează își dădeau cu stângul în dreptul căutând avionul prăbușit în Apuseni, primul sinistru al țării s‑a dus la un talk-show și apoi la o cârciumă de fițe ca să chefuiască nițel cu prietenii din PSD și din presă. Chiar dacă el personal nu ar fi avut o contribuție majoră la operațiunile de căutare, prezența sa la guvern ar fi fost un semn că dă măcar doi bani pe viețile unor oameni pentru care putea face ceva.
Când viscolul înțepenise România până acolo încât a trebuit să se instituie codul roșu în trei județe, Ponta s‑a dus să joace baschet. Cu aceeași atitudine de nesimțit a considerat că problemele celor ce sufereau de pe urma vremii nefavorabile puteau să mai aștepte un ceas-două, până marchează și el câteva coșuri. Apoi singura chestie care l‑a frământat a fost să convoace CSAT-ul ca să‑l demită pe șeful STS, omul lui Băsescu. Au murit niște oameni, dar se poate specula politic problema, nu‑i așa? (nu neg că STS-ul ar putea să aibă o parte de vină în degringolada generală a operațiunilor de salvare).
Îmi amintesc că atunci când a explodat un apartament prin Călărași toată lumea din guvern era mult mai implicată, cel puțin la nivel declarativ. Și nu îmi dădeam seama de ce acum par atât de detașați. După care am sesizat diferența esențială: atunci evenimentele se consumaseră, așa că guvernul putea să pozeze în filotimul justițiar, care repară, despăgubește și îi pedepsește pe vinovați. Acum însă evenimentele sunt în desfășurare, iar guvernul ar trebui să intervină și să prevină dezastre și mai mari. Ceea ce, bineînțeles, e mult mai complicat. Și mult mai riscant politic. Vinovații ar putea fi chiar pe la vârful PSD.
Există o categorie de șefi care au atitudinea asta lașă atunci când sunt pusi în situații dificile. Pe vremea comunismului erau multi secretari de partid care procedau așa, dar modelul a supraviețuit până azi. Șeful laș este de obicei și incompetent sau poate că lașitatea sa este chiar efectul incompetenței. În fața unei probleme dificile el nu se implică, ci deleagă, distanțându-se de problemă, pentru ca apoi să vină să culeagă laurii, dacă totul s‑a încheiat cu bine, sau să împartă sancțiuni, atunci când lucrurile se sfârșesc prost. În orice caz lui nu i se poate imputa nimic, pentru că nu el, ci ceilalți nu și-au făcut treaba.
Multe din comportamentele lui Ponta amintesc de cele ale unui secretar de partid comunist. Cele din ultima vreme sunt doar un exemplu care sugerează că roșul comunist și cel pesedist au aceeași nuanță. Și abia ăsta e adevăratul cod roșu pentru România, sub care ne aflăm deja de doi ani și vom mai fi cel puțin încă pe-atât de acum înainte.
Lasă un comentariu