Mișcările de aderare la partidul Mișcarea Populară din ultima vreme nu sunt deloc surprinzătoare. Cred că toată lumea subînțelegea că la un moment dat se vor întâmpla — era doar nevoie de îndeplinirea unei condiții tehnice: să se înființeze partidul. Că în urma celor ce pleacă din PDL e mare veselie, iarăși nu‑i de mirare — se creează loc pentru nulitățile care până acum stăteau în linia șapte. Fără să‑i ridic în slăvi pe cei ce se îndreaptă spre PMP, constat că ei dădeau culoarea democrat-liberalilor, ei erau cei mai vizibili și mai interesanți politic. În urma lor rămân mediocrități binecunoscute, în frunte cu Blaga, un ins cu oarece abilități administrative, dar complet lipsit de viziune politică.
PDL se desface în două după un criteriu simplu: băsiștii de‑o parte, ceilalți de cealaltă. Ceea ce va rămâne din PDL după această schismă va pluti o vreme în derivă, mai mult sau mai puțin timp în funcție de rezultatele pe care le vor reuși la europarlamentare. Apoi fie vor fi absorbiți treptat de PMP — dacă Băsescu va avea succes politic cu acest nou partid — fie de PNL, care îi va accepta pentru că s‑au despărțit de Băsescu. Și nu te poți împiedica să nu observi cum întreaga lume politică românească continuă să fie absorbită de acest personaj, grobian și inteligent în același timp, împărțindu-se în buni și răi după cum se află de partea sa sau împotrivă‑i.
Povestea cu modificările codului penal elaborate de Boc și promulgate de Băsescu acum 5 ani a trecut relativ neobservată, comparativ cu importanța ei. Să nu fi realizat Ponta ce ocazie rarisimă a ratat atunci când nu a corectat Codul Penal prin ordonanță de urgență, având posibilitatea să‑l acuze pe Băsescu de măsuri care afectează lupta împotriva corupției și independența justiției? Sau mai degrabă i s‑au părut mai de folos aceste modificări legislative care îi vor proteja pe baronii locali ai PSD, marii corupți ai României, de a le fi ascultate telefoanele fără știrea lor? Linia de demarcație între cei buni și cei răi poate fi ignorată uneori, atunci când interesele politice o cer.
Zilele astea am mai avut și vizita FMI, iar punctul fierbinte a fost discuția cu Băsescu despre acciza la carburanți. Concluzia spre care ne îndreptăm este că acciza nu va fi menționată în memorandum, adică exact ce președintele vroia să obțină, împiedicându‑l pe Ponta să-și ascundă incapacitatea de guvernare sub minciuna că așa a cerut FMI. Mai târziu, în campania electorală și ulterior ei, Băsescu va avea o direcție de atac imbatabilă la adresa PSD: sunt incompetenți, nu au capacitatea de a guverna, au sărăcit populația deși pretind opusul.
Pe aceeași linie de demarcație — băsiști și antibăsiști — guvernanții României se împart în cei buni și cei răi. Cine sunt cei buni? Cine sunt cei răi? Depinde de unde te uiți. Depinde despre ce vorbim.
Lasă un comentariu