Când eram co­pil și în joaca ge­ne­rală a li­o­tei din fața blo­cu­lui ci­neva se sim­țea ne­drep­tă­țit, exista în­tot­dea­una in­sti­tu­ția jus­ti­ției ime­di­ate. Nu-ți con­ve­nea că un al­tul te po­re­clea jig­ni­tor sau te în­jura, te du­ceai la el și îl în­frun­tai di­rect. Îți lua vreun obiect care îți apar­ți­nea de drept, te du­ceai ime­diat să‑l re­cu­pe­rezi. Une­ori din asta se ajun­gea la o mică îm­brân­ceală sau, mai grav, la o tă­vă­leală cu pumni și palme, atunci când cei doi com­ba­tanți erau prea în­cinși ca să mai existe loc de îm­pă­ciure, dar pen­tru toată lu­mea lec­ția era lim­pede: tre­buie să îți sus­ții punc­tul de ve­dere și să-ți pre­tinzi drep­tu­rile în mod ferm și imediat.

Era însă și o ca­te­go­rie pe care o dis­pre­țu­iam pro­fund — aceea a pârâ­cio­și­lor. Când și când dă­deam de câte un plod din ca­te­go­ria asta, care de în­dată ce nu‑i con­ve­nea ceva din com­por­ta­men­tul al­tuia se du­cea fuga sub gea­mul lo­cu­in­ței in­cul­pa­tu­lui și în­ce­pea să urle: “mama lu’ cu­tă­rică! mama lu’ cu­tă­rică! ia uite la cu­tă­rică, iar ne‑a dat cu șutu’ în minge!”. Mama lu’ Cu­tă­rică își fă­cea apa­ri­ția pe geam și — de la caz la caz — aplica o jus­ti­ție su­mară, une­ori în fa­voa­rea pe­ten­tu­lui, al­te­ori nu. Mama mea avea oroare de ge­nul ăsta de si­tu­a­ție și mă aver­tiza une­ori când ie­șeam afară: dacă aud că mă strigă ci­neva să se plângă de tine, te bag ime­diat în casă! Mie mi se pă­rea foarte ne­drept, ști­ind cât de ușor se poate ajunge în si­tu­a­ția asta când dai peste un pârâ­cios, dar nu era în­co­tro, mama nu prea glu­mea când era vorba de re­guli. Mo­tiv pen­tru care pârâ­cio­și­lor le apli­cam un tra­ta­ment spe­cial: dacă te duci sub gea­mul meu și urli — le zi­ceam — îți dau șu­turi în cur de n‑o să poți să stai pe buci două zile! În 90% din ca­zuri funcționa…

Vic­tor Ponta face parte din ca­te­go­ria pârâ­cio­și­lor. De fi­e­care dată când se în­ca­ieră cu Tra­ian Bă­sescu iese nițel și­fo­nat și asta pen­tru că e un pu­țoi im­berb care pe lângă că e prost, mai e și lip­sit de ca­rac­ter. E prost pen­tru că se duce să ceară în CSAT ceva ce ar fi tre­buit să știe că nu poate ob­ține în mod le­gal — Bă­sescu are drep­tate în ceea ce a spus des­pre sal­va­rea ce­lor din Apu­seni. Și e lip­sit de ca­rac­ter pen­tru că de fi­e­care dată când o în­ca­sează, dă fuga la par­la­ment și cere aju­to­rul, pro­pu­nând să se mo­di­fice le­gea ca să aibă el drep­tate. Așa a fă­cut cu re­pre­zen­ta­rea la Co­mi­sia Eu­ro­peană, așa face și acum după șe­dința de CSAT: mama lu’ Tra­ian Bă­sescu! ia uite la Tra­ian Bă­sescu, nu vrea să‑l dea afară pe șe­ful STS!

Ce căcă­nar! Auzi, bă Ponta, dacă te prind îți dau șu­turi în cur de n‑o să stai pe buci două zile. Ai au­zit, bă?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.