Specialiștii ăștia de la FMI care se tot vântură prin România sunt cu siguranță niște oameni pregătiți profesional care știu să facă niște calcule simple. Poate n‑or fi genii ale finanțelor, dar mă indoiesc că nu știu să facă niște calcule elementare. De aia nu înțeleg cum ar putea fi de acord cu gogorița politică a lui Ponta prin care li se dau niște pomeni electorale sub forma unor bani cu care să-și plătească ratele la bănci în schimbul unor promise voturi la europarlamentare. Pentru că e cât se poate de evidentă absurditatea: cică nu se închide bugetul și de aia trebuie mărită acciza la combustibili cu 7 eurocenți, dar pe partea ailaltă aruncăm banii pe fereastră sub pretextul că se vor întoarce ei cumva în economie, prin consum. Nu e decât o singură explicație: celor de la FMI li se rupe de prostiile politice pe care le facem, pentru că dacă ne afundăm în datorii, picăm fix în mâinile lor.
Principiul solidarității sociale e important. Nu fac parte din categoria celor care susțin că nea Ion de lângă mine trebuie să crape de foame, doar pentru că n‑are competența necesară ca să-și asigure pâinea de fiecare zi. Vreau să‑l ajut și sunt gata să dau ceva de la mine pentru asta. Cu ce nu sunt de acord este când, după ce îi dau bani ca să nu moară de foame, ca să primească ajutor de șomaj când n‑o mai avea de lucru, ca să aibă servicii de sănătate, ca să își educe plozii la școala de stat și ca să primească pensie, nea Ion se duce și face credit ca să-și ia plasmă TV și să‑l vadă mai bine pe Gâdea cum vomită căcat în fiecare seară. Cam pe aici se oprește și solidaritatea mea: te ajut să supraviețuiești, dar dacă îți bați joc de efortul meu n‑ai decât să crăpi.
Pe mine nu m‑a întrebat nici unul dintre ăștia pe care vrea să‑i cadorisească Ponta ce părere am despre faptul că se angajează la niște credite peste puterile lor. Nu se află în situația actuală pentru că soarta a fost împotriva lor. Hai să‑i ajutăm când sunt defavorizați de handicapuri, când li se dărâmă casa la inundații sau la un cutremur, dar nu când prin propria lor prostie s‑au pus într‑o situație imposibilă. A‑i ierta pentru această tâmpenie, finanțându‑i, este egal cu a‑i împiedica să învețe ceva din asta. E ca și cum am spune: nea Ioane, fă, tată, credite câte ai chef și ia-ți plasmă pe perete, că dacă nu te descurci, ți‑o plătesc eu!
Apoi sunt o grămadă de nea Ion care lucrează la firme care practică un sistem de plată ilegal: le dau salariul minim pe economie prin casierie și restul, la negru, în mână. Oamenii ăștia, care fentează statul de plata impozitelor în fiecare lună și n‑au neapărat nevoie de un ajutor, vor fi ajutați la credite. Vi se pare corect?
Lasă un comentariu