Nu m‑am ui­tat la te­le­vi­zor la des­chi­de­rea jo­cu­ri­lor olim­pice, dar din ce ci­tesc pe ici-pe colo de­duc că a fost o ve­ri­ta­bilă de­mon­stra­ție că ru­șii n‑au ui­tat vre­mea când erau so­vi­e­tici. Am va­zut chiar și niște ima­gini din spec­ta­co­lul de des­chi­dere în care sim­bo­lu­rile pro­let­cul­tiste erau cât se poate de evi­dente: o Na­tașă ținând se­cera și în­tâm­pinând cio­ca­nul lui Ivan. Aș fi zis că Ponta tre­buie să fie fe­ri­cit prin­tre so­ci­a­liș­tii lui, dar pe urmă mi-am amin­tit că el nu e nici mă­car so­ci­a­list. E doar un pla­gi­a­tor ordinar.

Jo­cu­rile Olim­pice de iarnă au fost mai în­tot­dea­una pen­tru mine un eve­ni­ment se­cun­dar, un fel de glumă față de cele de vară. Chiar și fap­tul că de­pin­deau ade­sea de con­di­ți­ile me­te­o­ro­lo­gice le fă­cea mai ne­se­ri­oase, parcă. Le-oi lua în de­râ­dere și pen­tru că nici­o­dată n‑am avut spor­tivi ro­mâni care să facă per­for­manțe no­ta­bile la dis­ci­pli­nele as­tea, doar niște en­tu­ziaști in­cu­ra­bili care se an­tre­nează pe unde ni­me­resc, con­cu­rează cu echi­pa­ment de îm­pru­mu­tat și zi­cem bo­gda­proste când se în­torc în­tregi acasă. Pen­tru că mulți din­tre ei se dau acolo pen­tru prima oară cu bo­bul sau sa­nia pe o pâr­tie olim­pică — în Ro­mâ­nia unde să aibă ocazia?

Așa că anul ăsta o să ig­nor ca de obi­cei olim­pi­a­nis­mul hi­ber­nal. În afară de ca­zul în care aflu că am avut și noi o con­tri­bu­ție re­mar­ca­bilă. Ceea ce n‑ar fi im­po­si­bil — știm deja că Ponta poate să mintă de în­gheață pârtiile.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Sorin Sfirlogea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Ghimpu Marius Laurentiu

    Așa le fa­cem noi, sil­vi­cul­to­rii: lungi și adânci…

  2. Ghimpu Marius Laurentiu

    Ală­turi de fru­moasa lui so­ție (fosta amantă blondă) și cu ochii pe pur­tă­toa­rea de torță (ac­tu­ala amantă bru­netă) De­do­uă­o­ri­băr­ba­tul, Al­doi­lea­din­lu­me­o­mul­des­tat Vla­di­mir Vla­di­mi­ro­vici ne‑o trase de‑o mare lec­ție, la care eu per­so­nal am ră­mas afiș. Prin­tre vo­de­vi­luri de curte ve­che, roți din­țate și na­vete cos­mice, hop și se­cera și cio­ca­nul co­lo­rate într-un roșu mai aprins de­cât sân­gele ce­lor 10.000.000 de vic­time ale sta­li­nis­mu­lui. După zâm­be­tul larg al Vă­ta­fu­lui de la Mo­scova (el în­suși pro­dus al K.G.B. — ului ) am în­țe­les că nu era (așa cum mă aș­tep­tam) un mea culpa (tar­div, dar atât de ne­ce­sar), ceva de ge­nul că­in­ței ger­ma­ni­lor care de 70 de ani își asumă răs­pun­de­rea pen­tru atro­ci­tă­țile na­zis­mu­lui (deși acesta a fă­cut mai pu­ține vic­time de­cât co­mu­nis­mul). Nu, era o sfi­dare la adresa pro­pri­u­lui po­por, pre­cum și a ce­lor­lalte din jur care au su­fe­rit din ca­uza Lu­mi­nii de la Răsărit…
    Poate că cop­chiii năs­cuți mai târ­ziu se vor fi bu­cu­rat la ve­de­rea fru­moa­se­lor care ale­gorice și ta­blo­uri vi­vante cu mun­ci­tori și ță­rani care pun umă­rul la cti­to­ri­rea fru­moa­sei Uniuni So­vi­e­tice, dar pen­tru noi, cei năs­cuți mai de­mult, cei cu cheia de gât, cei cu sa­coșa cu sti­cle de lapte lă­sată la 3 noap­tea să țină rând, cei cu cu­ren­tul oprit seara și cu ci­ti­tul la lampă, cei care aveam o sin­gură sursă de in­for­ma­ție — Eu­ropa Li­beră, cei care ne te­meam de de­nun­țuri la se­cu­ri­tate chiar din par­tea ru­de­lor apro­pi­ate, cei care nu aveam cu­raj să spu­nem un banc po­li­tic într-un grup > 2, ști­ind că din 3 inși unul si­gur e co­la­bo­ra­tor, cei care nu aveam ac­ces la de­să­vâr­și­rea unei ca­ri­ere dacă nu erau mem­bri P.C.R., cei care eram obli­gați să pri­vim la doar 2 ore de pro­gram TV și alea ex­clu­siv cu alt mare cti­tor, în fine pen­tru noi cei cu CNP < 1/2, 70… a fost prea mult.
    E drept că Ru­sia nu poate pune o cor­tină peste 70 de ani de is­to­rie și e pro­blema ei să cre­adă că pri­mul om în cos­mos, elec­tri­fi­ca­rea și ma­u­so­leul lui Le­nin (care cică e așa bine con­ser­vat de‑l mai băr­bie­resc și azi tot la 2 zile…) pot com­pensa Ar­hi­pe­la­gul Gu­lag. Dea­se­me­nea e drept că, din­colo de li­ni­ile tra­sate de la Mo­scova, ai noș­tri ro­mâni verzi au știut să facă ex­ces de zel cu opre­siu­nea, tor­tu­rile, ares­tă­rile in­te­lec­tu­a­li­lor, de­por­tă­rile. Și to­tuși de­fi­la­rea se­ce­rii și a cio­ca­nu­lui nu poate să nu te muște de ochi, mai ales că nu aveau nicio le­gă­tură cu con­tex­tul spor­tiv în care se desfășura.
    În vre­mea asta Mi­key Mose — Ponta zâm­bea cu gura până la urechi, de parcă lă­sase acasă o țară așe­zată pe un fă­gaș nor­mal, de parcă nu ar fi apu­cat și el câ­țiva ani­șori de lagăr…
    Din ast­fel de ges­turi mici se pot trage con­clu­zii mari: con­dam­na­rea co­mu­nis­mu­lui nu va fi po­si­bilă atâta timp cât la con­du­ce­rea ță­ri­lor foste co­mu­niste sunt lă­sați să ajungă foș­tii con­du­că­tori co­mu­niști, sau ur­ma­șii acestora.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.