Nu știu pentru ce și pentru cine a declarat recent Titus Corlățeanu — o voce autorizată a pesediștilor — că, la momentul potrivit, PSD trebuie să ia în considerare la un moment dat introducerea impozitului progresiv, pasămite Doamne inclus în programul de guvernare. Cert e că afirmația apare în plină criză a alianței de guvernare, alianță care nu s‑a hotărât încă dacă să se rupă sau să se spargă. Și nu te poți împiedica să nu te gândești că impozitul progresiv e un fel de garou aplicat la gâtul liberalilor, care ar trebui să oprească criza, dar ucide și ultimele semne de liberalism din guvernarea actuală.
Pesediștii fac eforturi destul de mari să mențină formula guvernării, semn că nu vor să ajungă la arbitrajul lui Băsescu pentru formarea unui nou guvern. Știm toți și știu și ei cât de abil este actualul președinte în a imagina soluții de încredințare a mandatului de prim ministru, folosindu-se de tot felul de chichițe și subterfugii. Aflați în fața alegerilor pentru parlamentul european, pesediștii și prietenii lor intimi, oprienii și voiculeștii, n‑au timp și nici chef de negocieri politice când mintea le stă la consolidarea procentelor lor electorale. Pentru că, să fim clari, nici unii dintre ei nu se gândesc la reprezentarea României în UE, ci la repetiția generală înainte de prezidențiale.
Crin Antonescu și‑a citit din nou prenumele în buletin și a descoperit că, în fond, el nu poate fi decât imaculat și pur. Uitate sunt dintr‑o dată participarea la suspendarea măgărească a președintelui din vara lui 2012, declarațiile anti-americane din lunile premergătoare alegerilor generale și ieșirile naționaliste adresate liderilor UE. Toate astea ar trebui să dispară ca prin farmec din mintea noastră și ar trebui să‑l vedem pe președintele PNL drept ceea ce el vrea să fie azi: Marele-Liberal-Cel-Fără-De-Pată-și-Vină. E un pic cam greu.
Pe de altă parte, pragmatic vorbind, ce se poate face în clipa de față? Cui să dăm voturile? Pentru că, nedându-le lui Crin pentru că e duplicitar, nedându-le lui Blaga pentru că e lipsit de direcție și strategie, nedându-le către PMP pentru că e băsist, nedându-le lui MRU sau Neamțu pentru că sunt dubioși și lipsiți de soluții concrete înseamnă că le dăm — de fapt — lui Ponta și PSD-ului, micșorând numitorul fracției din care rezultă procentul votanților roșii. Ceea ce s‑ar putea să fie mai rău decât oricare din celelalte alternative pentru că va consolida dominația celui mai mafiot partid din România.
La finele acestei experiențe politice peneliștii ar trebui totuși să priceapă un lucru: măritișul dreptei cu stânga politică n‑are cum să ducă la nimic bun. Din momentul încheierii alianței liberalii au trăit, fără să conștientizeze, cu un ștreang atârnat de gât pe care Ponta și ai lui l‑au strâns ușurel, puțin câte puțin. Azi lațul e fixat bine și nu mai trebuie decât ca cineva să tragă scaunul de sub picioarele fraierilor.
Lasă un comentariu