Căutând ziua de ieri

Parcă‑i și văd acum trei ani pe Ponta și An­to­ne­scu rân­jind fe­ri­ciți că în­fi­in­țează o ali­anță, anun­țând po­po­rul că au des­co­pe­rit o ches­tie ne­mai­po­me­nită, care va face bine țara și va des­chide ro­bi­ne­tul cu lapte și mi­ere. Ches­tia res­pec­tivă se nu­mea sim­plu “jos Bă­sescu”, dar, pen­tru că nu se pu­tea în­re­gis­tra de­nu­mi­rea asta la tri­bu­nal, i‑au zis Uniu­nea So­cial Li­be­rală. Ară­tau amân­doi ca niște viței aflați în fața por­ții noi, pe care cu în­cân­tare o con­tem­plau, gân­dindu-se cât de pro­mi­ță­toare este ca­lea pe care o va des­chide. Iar ca­lea s‑a do­ve­dit într-ade­văr fa­vo­ra­bilă lor.

Azi, la vre­mea în­gro­pă­rii ali­an­ței în­ce­pute atunci, fi­e­care din­tre cei doi vi­zio­nari de altă dată zice că ce­lă­lalt a luat‑o razna, iar el e de­ți­nă­to­rul va­lo­ri­lor ori­gi­nare. De­si­gur, amân­doi mint. Nu poți să vii în fața ce­lor că­rora le-ai pro­mis ma­rea și sa­rea, po­zând în li­be­ral con­vins și po­li­ti­cian onest și să le spui abia acum — după trei ani — că Ponta minte, că nu știe ce e aia stat de drept și că se pune zid în fața ba­ro­ni­lor co­rupți. Nu poți nici să te dai prim-mi­nis­tru și să sus­ții după doi ani de gu­ver­nare că țara e încă sub in­flu­ența ma­joră a lui Bă­sescu și nici să te îm­pă­u­nezi cu creș­te­rea eco­no­mică la care n‑ai avut nici o con­tri­bu­ție. Toate aceste dis­cur­suri nu fac de­cât să îi facă de­fi­ni­tiv de râs în fața tu­tu­ror ce­lor care raționează.

UDMR e gata să in­tre la gu­ver­nare, con­tra unei po­zi­ții de vi­ce­prim-mi­nis­tru și a două por­to­fo­lii. Care va să zică se poate to­tuși ca un vi­ce­prim-mi­nis­tru să nu fie și mi­nis­tru de fi­nanțe, deci de ce a fost re­fu­zată această ce­rere li­be­ra­li­lor? Ar fi fost o sim­plă schim­bare de struc­tură… Se pare că Ponta n‑a vrut un neamț lângă el, dar e ok cu un ungur.

Tă­ri­ceanu dez­er­tează de la li­be­rali și se duce să pupe pa­pu­cul sul­ta­nu­lui roșu. Drept să spun, nu mi‑l ima­gi­nam atât de slu­gar­nic și prost. Ce-și în­chi­puie? Că li­be­ra­lii vor pă­răsi PNL pen­tru a‑l urma într-un par­tid-ba­lama (Par­ti­dul Re­for­ma­tor Li­be­ral, ce de­nu­mire idi­oată!), aser­vit so­ci­a­liș­ti­lor? Ponta deja îl umi­lește pu­blic: îi va da po­zi­ții gu­ver­na­men­tale doar dacă are de par­tea lui un nu­măr sem­ni­fi­ca­tiv de par­la­men­tari. Iar cât de mare este un nu­măr sem­ni­fi­ca­tiv, asta e la bu­nă­vo­ința sul­ta­nu­lui roșu. Și ce speră? Că va fi pri­mit cu surle și trâm­bițe? Că poate pro­fita de do­rința lui Ponta de a evita să con­cu­reze pen­tru Co­tro­ceni, ofe­rindu-se ca președinte-marionetă?

Ori­cât de ciu­dat ar pă­rea asta, după ce am fost timp de doi ani țara cu două pu­teri — Bă­sescu și gu­ver­nul — acum se pare că de­ve­nim țara cu mai multe opo­zi­ții: PSD con­tra Bă­sescu, PNL con­tra PSD, PRL con­tra PNL, PMP con­tra PDL și PDL con­tra lor în­șiși. În­tre­ba­rea e: cine e, to­tuși, la putere?

La cea­sul bi­lan­țu­lui, că­u­tând ziua de ieri și re­a­li­ză­rile ei, nici Ponta, nici An­to­ne­scu nu au cu ce se lă­uda. Vițeii de ieri nu s‑au do­ve­dit buni nici mă­car ca boi de jug.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...