Fi­e­care din­tre noi avem punc­tele noas­tre slabe care ne ex­pun, vul­ne­ra­bili și ade­sea ca­ra­ghi­oși, amu­za­men­tu­lui ge­ne­ral. Fi­e­care din­tre noi în­cer­căm să mas­căm aceste puncte slabe, toc­mai din teama de a nu de­veni di­rec­ți­ile de atac ale ina­mi­ci­lor noș­tri sau su­biecte de glumă ale ze­fle­mi­to­ri­lor oca­zio­nali. Fi­e­care din­tre noi re­u­șim sau nu să păs­trăm se­crete aceste slăbiciuni.

Se spune că Ahile, eroul le­gen­de­lor an­tice, era in­vin­ci­bil. Nici o armă nu pu­tea să‑l ucidă pen­tru că mama sa — zeița The­tis — îl îm­bă­i­ase pe vre­mea când era încă un co­pil în apele Sty­xu­lui, râul care des­păr­țea lu­mea vi­i­lor de cea a mor­ți­lor. Atâta doar că, pen­tru a‑l scu­funda în apă, zeița l‑a ți­nut de un căl­câi și acesta n‑a mai ajuns să pri­mească pla­toșa in­vi­ci­bi­li­tă­ții. Căl­câiul lui Ahile a fost într-un fi­nal de­con­spi­rat du­ș­ma­ni­lor săi care l‑au ucis cu o să­ge­ată în­ve­ni­nată, trasă exact în punc­tul său de slăbiciune.

Fără nici o alu­zie de pro­por­ție si­mi­lară sau de sta­tură ero­ică, con­si­de­rând doar per­spec­tiva in­vin­ci­bi­li­tă­ții, Tra­ian Bă­sescu este un po­li­ti­cian is­cu­sit. Ade­sea is­cu­sința sa nu are sen­suri po­zi­tive, ar­mele sale nu sunt cele ale ca­va­le­ris­mu­lui, dar efi­ciența ac­țiu­ni­lor sale și ca­pa­ci­ta­tea de a‑și in­vinge opo­nen­ții i‑au adus o faimă re­mar­ca­bilă. Pare in­vin­ci­bil. Și to­tuși are și el căl­câiul lui: fiica cea mică. Nu-mi pot să cred că n‑o vede stu­pidă și ina­bilă, ori­cât de or­bit ar fi de sen­ti­men­tele pă­rin­tești. Nu pot să cred că n‑o vede gân­gavă și agra­mată, ori­cât de mult ar iubi‑o. Și to­tuși n‑o scoate din lu­mina re­flec­toa­re­lor po­li­ti­cii, n‑o în­deamnă să se re­tragă într‑o ocu­pa­ție care să‑i pro­te­jeze iden­ti­ta­tea. După ce s‑a fă­cut de râs de ne­nu­mă­rate ori în par­la­men­tul eu­ro­pean, Bă­sescu o lasă (sau poate chiar o în­deamnă) să can­di­deze din nou, de data asta din par­tea PMP, un par­tid care afirmă că pro­mo­vează va­lo­rile au­ten­tice și com­pe­tența reală.

Unele din com­por­ta­men­tele dis­cu­ta­bile ale lui Bă­sescu s‑ar pu­tea ex­plica și, poate, scuza ca fi­ind jus­ti­fi­cate de ur­mă­ri­rea unor obiec­tive mai im­por­tante, pe ter­men lung. Mulți vor pro­testa și vor spune că nici sub acest pre­text, al unui bine vi­i­tor, nu e ac­cep­ta­bil să te com­porți gro­bian sau ci­nic. În­tre ce ne-am dori în mod ideal și ceea ce clasa po­li­tică poate oferi con­cret, Bă­sescu e to­tuși mai di­ge­ra­bil pen­tru mine de­cât al­ții. Însă când vine vorba de Eba, ar­gu­men­tele — fie ele cât de fi­rave — mă pă­ră­sesc. Nu știu pen­tru care bine ac­tual sau vi­i­tor tre­buie pro­mo­vată o fă­tucă ton­tuță drept po­li­ti­cian eu­ro­pean. Bă­sescu își ex­pune slă­bi­ciu­nea la ve­dere, de parcă ar in­vita pe toți să‑l atace acolo.

E ca și cum Ahile ar fi um­blat cu o pan­cartă dea­su­pra ca­pu­lui: țin­tiți-mi călcâiul!


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Alice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Marius

    Ma simt ru­si­nat si oa­re­cum vi­no­vat (desi si­gur nu am nici o vina) ca sunt re­pre­zen­tat la nivel eu­ro­pean de o tanti care ha­bar nu are pe ce lume tra­ieste, nu se poate ex­prima co­e­rent, nu …, nu … pu­teti spune dvs. mai mult. Si inca stau si ma in­treb (ca pros­tul, cum se spune pe la noi), daca eu nu am votat‑o, tu nu, ala nu, cum naiba a ajuns acolo?

    • Sorin Sfirlogea

      Oooo, sunt des­tui care cred că don’­șoara e cool. Mai ales că așa cum vor­bește ea, vor­besc mulți pe stradă.

  2. Alice

    N‑a pu­tut nici ma­car sa se ca­li­fice la lo­cul de munca.

    • Sorin Sfirlogea

      Lip­sesc prea multe că­ră­mizi de la te­me­lie. Nu are pe ce să clădească.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.