Cricova, lângă Washington D.C.

Isto­ria nu este doar înșiruirea de întâm­plări pe care le povestesc doc­u­mentele tre­cu­tu­lui. Isto­ria trăiește pe ascuns în prezent, e dis­im­u­lată în lucruri pe care nu le observăm, nu le con­sid­erăm impor­tante. De pildă, Ucraina. Dacă vă între­bam acum un an ce e Ucraina, ce mi-ați fi spus? Ucraina este un stat inde­pen­dent aflat la nord și est de Româ­nia. Câți ști­ați că înăun­trul său există o repub­lică autonomă a Crimeei, cu un statut spe­cial? Puți­ni, foarte puți­ni, nu‑i așa? Măr­turis­esc că nici eu nu ști­am acest amă­nunt.

Care nu e un amă­nunt. Aco­lo trăi­esc sume­de­nie de ruși, care au și ei părerile lor despre Ucraina. Câtă vreme era o țară rusofilă, se simțeau bine trăind în Crimeea. Când ucrainenii au zis că vor să fie europeni, lucrurile s‑au schim­bat. Rușii majori­tari au zis că ei nu gân­de­sc la fel și au pus mâna pe arme, apoi pe tele­fon și i‑au chemat pe frații lor. Noi ne indignăm. Ei, nu. Pen­tru ei e doar o stare de nor­mal­i­tate. Chestie de per­spec­tivă.

Nu vreau să spun că aprob starea de războini­cie în care ne aflăm azi. Ci doar că estul Europei este un amal­gam inde­scifra­bil de nații care s‑au devălmășit unele peste altele, iar granițele sunt greu de tras. Peste migra­torii care au ater­i­zat în val­uri în partea asta de lume, s‑au adău­gat războaie și jocuri de interese, strate­gii geopolitice și zone de influ­ență, care au cre­at un Franken­stein etnic greu de descifrat. Transnis­tria nu e apărută peste noapte. Ungurii din Ardeal nu‑s nici ei străi­ni de pămân­turile lor. Găgăuzii din sudul Basara­biei sunt aco­lo de sute de ani. Tătarii din Crimeea nu au ven­it ieri. Nici rușii care s‑au așezat peste ei. Totul are o isto­rie, care încă mai trăiește, încă e vie.

De curând pre­mierul Moldovei a fost la Wash­ing­ton. A fost prim­it de John Ker­ry care și‑a amintit de vin­urile de la Crico­va. A zis că‑i spri­jină, că sunt ală­turi de ei. Apoi a ven­it și Barack Oba­ma. Nea­nunțat. A zis “my heart is with you”. Cre­deți că toate astea s‑ar fi întâm­plat la fel dacă rușii nu intrau în Crimeea?

Cum vă spuneam, isto­ria nu e doar înșiruirea unor fapte din tre­cut. E și con­secința de azi a acelor fapte. Une­ori, pen­tru o clipă, Crico­va nu‑i departe de Wash­ing­ton. Însă numai pen­tru o clipă.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu