Is­to­ria nu este doar în­și­ru­i­rea de în­tâm­plări pe care le po­ves­tesc do­cu­men­tele tre­cu­tu­lui. Is­to­ria tră­iește pe as­cuns în pre­zent, e di­si­mu­lată în lu­cruri pe care nu le ob­ser­văm, nu le con­si­de­răm im­por­tante. De pildă, Ucraina. Dacă vă în­tre­bam acum un an ce e Ucraina, ce mi-ați fi spus? Ucraina este un stat in­de­pen­dent aflat la nord și est de Ro­mâ­nia. Câți ști­ați că înă­un­trul său există o re­pu­blică auto­nomă a Cri­meei, cu un sta­tut spe­cial? Pu­țini, foarte pu­țini, nu‑i așa? Măr­tu­ri­sesc că nici eu nu știam acest amănunt.

Care nu e un amă­nunt. Acolo tră­iesc su­me­de­nie de ruși, care au și ei pă­re­rile lor des­pre Ucraina. Câtă vreme era o țară ru­so­filă, se sim­țeau bine tră­ind în Cri­meea. Când ucrai­ne­nii au zis că vor să fie eu­ro­peni, lu­cru­rile s‑au schim­bat. Ru­șii ma­jo­ri­tari au zis că ei nu gân­desc la fel și au pus mâna pe arme, apoi pe te­le­fon și i‑au che­mat pe fra­ții lor. Noi ne in­dig­năm. Ei, nu. Pen­tru ei e doar o stare de nor­ma­li­tate. Ches­tie de perspectivă.

Nu vreau să spun că aprob sta­rea de răz­bo­i­ni­cie în care ne aflăm azi. Ci doar că es­tul Eu­ro­pei este un amal­gam in­des­ci­fra­bil de na­ții care s‑au de­văl­mă­șit unele peste al­tele, iar gra­ni­țele sunt greu de tras. Peste mi­gra­to­rii care au ate­ri­zat în va­luri în par­tea asta de lume, s‑au adă­u­gat răz­bo­aie și jo­curi de in­te­rese, stra­te­gii ge­o­po­li­tice și zone de in­flu­ență, care au creat un Fran­ken­stein et­nic greu de des­ci­frat. Trans­nis­tria nu e apă­rută peste noapte. Un­gu­rii din Ar­deal nu‑s nici ei stră­ini de pămân­tu­rile lor. Gă­gă­u­zii din su­dul Ba­sa­ra­biei sunt acolo de sute de ani. Tă­ta­rii din Cri­meea nu au ve­nit ieri. Nici ru­șii care s‑au așe­zat peste ei. To­tul are o is­to­rie, care încă mai tră­iește, încă e vie.

De cu­rând pre­mi­e­rul Mol­do­vei a fost la Wa­shin­gton. A fost pri­mit de John Kerry care și‑a amin­tit de vi­nu­rile de la Cri­cova. A zis că‑i spri­jină, că sunt ală­turi de ei. Apoi a ve­nit și Ba­rack Obama. Nea­nun­țat. A zis “my heart is with you”. Cre­deți că toate as­tea s‑ar fi în­tâm­plat la fel dacă ru­șii nu in­trau în Crimeea?

Cum vă spu­neam, is­to­ria nu e doar în­și­ru­i­rea unor fapte din tre­cut. E și con­se­cința de azi a ace­lor fapte. Une­ori, pen­tru o clipă, Cri­cova nu‑i de­parte de Wa­shin­gton. Însă nu­mai pen­tru o clipă.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.