Cu apro­xi­ma­tiv doi ani în urmă Mi­hai Gâ­dea îl in­vita pe pri­mul mi­nis­tru de atunci — Mi­hai Răzvan Un­gu­reanu — în stu­di­o­u­rile An­tena 3. Ceea ce a ur­mat a fost în­de­lung co­men­tat în presa zi­le­lor ur­mă­toare: MRU l‑a exe­cu­tat cu pre­ci­zie de bis­tu­riu pe Gâ­dea, ridiculizându‑l de mai multe ori pen­tru lo­gica șchi­oapă a afir­ma­ți­i­lor sale sau pen­tru ero­rile de ex­pri­mare pe care le fă­cea. A fost un mo­ment di­fi­cil pen­tru per­so­na­jul de te­le­vi­ziune, care a în­țe­les la fi­nal că există niște evi­dente li­mite ale pu­te­rii sale de a do­mina un in­vi­tat în pla­tou. Dar vic­to­ria de o seară a lo­gi­cii și gra­ma­ti­cii nu a fost cu ade­vă­rat re­mar­cată de­cât de cei care pre­țu­iesc aceste va­lori. Mă tem că ma­rea ma­jo­ri­tate a au­dien­ței An­te­nei 3 nu se nu­mără prin­tre aceștia.

Doi ani mai târ­ziu Mi­hai Gâ­dea l‑a in­vi­tat de pe Crin An­to­ne­scu, într-un soi de re­e­di­tare a emi­siu­nii de exorci­zare. Nu știu exact cum s‑a pre­gă­tit pen­tru această emi­siune, dar a fost des­tul de evi­dent că a fost luat prin sur­prin­dere. Elo­cința pre­ți­oasă și iro­ni­ile sub­țiri ale lui MRU nu se mai re­gă­seau în dis­cur­sul lui An­to­ne­scu. Dim­po­trivă, îna­r­mat cu exact ace­leași in­stru­mente de re­torică pe care An­tena 3 le fo­lo­sește, li­de­rul li­be­ral l‑a exe­cu­tat fără milă și fără re­mu­ș­cări pe dom­nul Gâ­dea. De data asta mă­ce­lul a fost ex­pli­cit, pu­bli­cul An­te­ne­lor a pri­ce­put exact me­sa­jul pen­tru că el n‑a fost am­ba­lat în alu­zii ra­fi­nate sau jo­curi de cu­vinte, ci în ter­me­nii cei mai fruști cu pu­tință, cul­minând cu un schimb de re­plici a la Mir­cea Ba­dea: An­to­ne­scu: Sun­teți pro­pa­gan­dist pe­se­dist Gâ­dea: Cum vă per­mi­teți? An­to­ne­scu: Uite-așa!

Mi­hai Gâ­dea nu are exer­ci­țiul dez­ba­te­rii în di­rect. Min­tea lui nu func­țio­nează la tu­ra­ția pe care o im­pune con­frun­ta­rea cu un opo­nent. Ar­gu­men­ta­ți­ile lui se con­stru­iesc în pre­a­la­bil, se fon­dează pe niște pre­mize și fapte stu­di­ate atent, iar când in­vi­ta­tul său are abi­li­ta­tea de a răs­turna sau de a pune sub sem­nul în­do­ie­lii acest fun­dament pe care și‑a con­struit dis­cur­sul, e pier­dut. Sin­gu­rele re­ac­ții de care pare ca­pa­bil sunt frus­tra­rea și re­pe­ti­ția ob­se­sivă a ar­gu­men­te­lor deja in­va­li­date. Nești­ind să se an­ga­jeze într-un tur­nir ca­va­le­resc în care sa în­vingă prin ma­ies­trie și in­te­li­gență, Gâ­dea pre­feră exe­cu­ția pu­blică. El nu este un lup­tă­tor, ci un că­lău. Nu­mele său e o iro­nică alu­zie la ro­lul pe care și l‑a asumat.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.