De câ­teva zile în­coace se vor­bește într-una des­pre gra­ți­e­rea lui Gică Po­pescu. O mul­țime de oa­meni se agită pe su­biec­tul ăsta, se strâng sem­nă­turi, se anunță pe­ti­ții. Pri­vesc toată agi­ta­ția asta cu o oa­re­care de­ta­șare — nu sunt de­loc im­pre­sio­nat de soarta fos­tu­lui fo­tba­list, cum nu sunt de a nici unui in­frac­tor din­tre cei care de la o vreme trec pra­gul închisorilor.

Teh­nic vor­bind, gra­ți­e­rea nu poate fi so­li­ci­tată de su­por­te­rii lui Gică Po­pescu. Le­gea spune că ce­re­rea nu poate fi de­pusă de­cât de con­dam­nat în­suși — prin sem­nă­tură per­so­nală sau prin re­pre­zen­tan­ții săi le­gali — sau de fa­mi­lia sa. Deci toată te­va­tura cu strân­ge­rea de sem­nă­turi nu face nici două pa­rale, fi­ind me­nită nu­mai pen­tru a crea o anu­mită vâlvă în ju­rul su­biec­tu­lui și, even­tual, pen­tru a pune o anu­mită pre­siune pe pre­șe­dinte, determinându‑l să acorde gra­ți­e­rea, in­ti­mi­dat sau poate chiar ten­tat de po­pu­la­ri­ta­tea pe care ar câștiga‑o în acest mod fa­cil. Va că­dea Bă­sescu pradă aces­tei pre­siuni oa­re­cum is­pi­ti­toare? Îmi place să cred că nu.

Se­man­tic, gra­ți­e­rea este un act de ier­tare pen­tru niște fapte co­mise. Însă se pare că ui­tăm cu to­ții un de­ta­liu im­por­tant: ier­ta­rea tre­buie să fie pre­ce­dată de două etape im­por­tante — re­cu­noaș­te­rea gre­șe­lii și re­gre­tul sin­cer pen­tru fapta co­misă. Până în ul­ti­mul mo­ment al pro­ce­su­lui Gică Po­pescu s‑a pre­zen­tat drept ne­vi­no­vat, o ati­tu­dine pros­tească aș spune, lu­ând în con­si­de­rare că a plătit pre­ju­di­ciul pro­dus, re­cu­nos­cându-și im­pli­cit vina. Dacă vrea să fie gra­țiat, pri­mul lu­cru pe care ar tre­bui să‑l facă ar fi să-și re­cu­noască pu­blic fap­tele și să își ex­prime re­gre­tul pen­tru ele. Abia apoi am pu­tea vorbi des­pre grațiere.

Dar opi­ni­ile fa­vo­ra­bile gra­ți­e­rii lui Gică Po­pescu arată și alt­ceva: cât de pro­fund greșită este con­cep­ția ro­mâ­ni­lor des­pre jus­ti­ție. Pen­tru noi jus­ti­ție în­seamnă că în ba­lanța ju­de­că­ții există ceva și pe ta­le­rul fap­te­lor bune, nu doar pe cel al fap­te­lor rele. Ra­țio­na­men­tul este re­la­tiv, nu ab­so­lut. Dacă ai fă­cut și fapte bune, ți se pot trece cu ve­de­rea fap­tele rele. Gigi Be­cali me­rită ier­tat pen­tru că a fă­cut bi­se­rici și a dat de po­mană. Gică Po­pescu me­rită ier­tat pen­tru no­to­ri­e­ta­tea sa ob­ți­nută ca ju­că­tor de fo­tbal. O sin­gură faptă bună poate să-ți aducă cu sine o gra­ți­ere în alb pen­tru tre­cute și vi­i­toare fă­ră­de­legi. Pen­tru ro­mâni nu are prea mare im­por­tanță că răul rămâne ne­pe­dep­sit, că me­sa­jul trans­mis po­ten­ți­a­li­lor in­frac­tori este in­co­rect. Im­por­tant e ca “ai noș­tri” să fie ier­tați. Iar cine sunt “ai noș­tri” e și asta re­la­tiv — de­pinde de con­tex­tul din mo­men­tul judecății.

Mo­dul ăsta de a ve­dea lu­cru­rile e în con­cor­danță cu fe­lul în care per­ce­pem jus­ti­ția di­vină, cea care sanc­țio­nează aba­te­rile de la le­gile mo­rale creș­tine — sun­tem foarte bi­se­ri­coși, ne în­chi­năm și pu­nem aca­tiste, dar ne com­por­tăm imo­ral în fi­e­care zi. Te­o­ria ce­lor două ta­lere apare din nou: fa­cem pă­cate zi de zi, dar am dat de po­mană și am mers la bi­se­rică, iar asta com­pen­sează pro­mis­cu­i­ta­tea mo­rală a vie­ții cotidiene.

De aia sunt în­cli­nat să cred că această per­cep­ție mo­rală, acest qui prod quo sta­bi­lit în mod ne­o­fi­cial cu cle­rul or­to­dox, este ceea ce face bi­se­rica atât de im­por­tantă pen­tru ro­mâni. Până la urmă ea acordă un fel de gra­ți­ere în alb pen­tru imo­ra­li­ta­tea în care ne com­pla­cem zi de zi: mica și ma­rea co­rup­ție, ne­po­tis­mul, des­cur­că­re­ala prin fur­ti­șag și în­șe­lă­ciune, min­ciuna, in­vi­dia. De­si­gur, nu re­cu­noaș­tem și nu re­gre­tăm aceste pă­cate, iar do­vada cea mai bună este că nu ne oprim din a le săvârși.

Nici bi­se­rica nu ne vrea sfinți — pă­ca­tul este pro­fi­ta­bil. Căci ori­cum ne-am com­porta, dacă am pus un bă­nuț în cu­tia mi­lei, ra­iul își va des­chide por­țile pen­tru noi. Cum să nu iu­bești pe ci­neva care îți pro­mite asta?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.