Pare lu­cru de mi­rare că Ponta îl tot pro­mo­vează pe Tă­ri­ceanu și m‑am în­tre­bat — poate și voi — de unde această ami­ci­ție ne­o­biș­nu­ită în­tre doi in­di­vizi care, până mai ieri, nu aveau ni­mic în co­mun. Cred că în­cep să în­țe­leg.

Se aud voci care spun că Ponta vrea să ex­tindă ba­zi­nul elec­to­ral al PSD că­tre cen­tru-dreapta, ur­mând mo­de­lul său po­li­tic, Tony Blair. Și că de aia bate mo­nedă pe Tă­ri­ceanu și pe un așa-zis plu­ra­lism po­li­tic al pu­te­rii. Pe mine mă um­flă râ­sul au­zind des­pre ast­fel de pre­su­puse stra­te­gii po­li­tice la o nuli­tate pre­cum dom­nul în ca­uză. Lu­mea pare să uite că nici lu­cra­rea de doc­to­rat n‑a pu­tut să și‑o scrie sin­gur, a tre­buit să co­pi­eze con­sis­tent din alți au­tori ca să aibă cât de cât ma­te­ri­a­lul ne­ce­sar pen­tru a ob­tine ti­tlul. Vor­bim des­pre un im­pos­tor pro­fe­si­o­nist că­ruia îi atri­buim, su­bit, di­men­siuni stra­te­gice. A‑l ase­măna cu Blair pe unul care își spri­jină pu­te­rea pe de-alde Li­viu Drag­nea, Radu Ma­zăre, Ma­rian Opri­șan și Nicu­șor Con­stan­ti­ne­scu nu poate trece nici mă­car drept o glumă proastă.

Pu­tem com­para din punct de ve­dere po­li­tic Ro­mâ­nia cu Ma­rea Bri­ta­nie? Nici­de­cum, ne des­part se­cole de exer­ci­țiu is­to­ric și de ci­vi­li­za­ție. A pre­tinde că ex­tinzi în Ro­mâ­nia ba­zi­nul pe­se­dist spre cen­tru-dreapta e ca și cum ai spune că vrei să torni as­falt pen­tru vaci. Ro­mâ­nii nu au nici o cu­loare ide­o­lo­gică, stânga si dreapta se su­pra­pun pen­tru ma­jo­ri­ta­tea din­tre ei, iar sin­gura lo­gică po­li­tică pe care o pri­cep și o apre­ciază cei mai mulți din­tre ei este aia când sta­tul dă ceva de po­mană. Orice, o stradă as­fal­tată, flori în ron­duri, bănci în par­curi, ci­zme și gă­leți la ale­geri. Bu­ge­tul sta­tu­lui nu e pri­vit ca ba­nul ce­tă­țea­nu­lui care se în­toarce la el, ci ca o si­ne­cură de la pu­tere.

Eu cred că Ponta speră că Tă­ri­ceanu poate să spargă pu­țin uni­ta­tea PNL. E pu­țin pro­ba­bil ca li­be­ra­lii să plece din par­ti­dul lor că­tre PMP sau PDL, dar poate i‑ar tenta un par­tid pse­udo-li­be­ral care se în­vârte pe la masa pu­te­rii. Ca să‑l facă și mai ape­ti­sant po­li­tic, Ponta îl pune pe Tă­ri­ceanu pre­șe­din­tele Se­na­tu­lui, ceea ce ar pu­tea fi in­ter­pre­tat ca un fel de mar­ke­ting pen­tru Par­ti­dul Re­vo­lu­țio­nar Li­be­ral sau cum naiba o să vrea domnu’ Că­lin să-și bo­teze șan­dra­maua po­li­tică.

Apoi este un fel de a spune că, te­o­re­tic, USL nu s‑a des­tră­mat. Uite, au încă li­be­rali lângă ei, deci sunt exact în for­mula cu care au în­ce­put. Nu­mai pri­ci­no­sul de An­to­ne­scu n‑a mai vrut cu ei pen­tru că i‑a in­trat în cap că n‑o să‑l sus­țină la pre­șe­din­ție, ceea ce e o pros­tie pen­tru că până și mama lui Ponta îl iu­bea. Și e și un fel de palmă dată li­be­ra­li­lor, mai ales lui An­to­ne­scu, pen­tru că exact ala pe care ei îl hu­lesc ca tră­dă­tor le va sta în față la Se­nat zi de zi, amin­tindu-le că au pier­dut po­zi­ți­ile pri­vi­le­gi­ate.

N‑ar fi mișto să gu­ver­neze PSD-ul dupa pofta ini­mii însă să pară că tot spec­trul po­li­tic e re­pre­zen­tat la pu­tere, mai ales prin per­soana unui fost prim-mi­nis­tru li­be­ral? N‑ar da bine la pu­blic și la Uniu­nea Eu­ro­peană? De aia în­cep să cred că Tă­ri­ceanu este ma­ne­chi­nul pus în vi­trina gu­ver­nă­rii ca să re­pre­zinte co­lec­ția de dreapta, un fel de pă­pușă go­n­fla­bilă cu care Ponta își poate face treaba fără bă­tăi de cap.

Nu, dra­gii mei, nu e nici o stra­te­gie po­li­tică so­fis­ti­cată. E doar o schi­mo­no­sire a ceea ce a pri­ce­put Ponta din ce a vă­zut prin alte părți, iar acum i se pare că ar fi ni­me­rit să aplice și el. E sim­pla lo­gică a lui copy-paste.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.