Pe zi ce trece e tot mai greu să-mi ima­gi­nez cum s‑ar pu­tea sfârși cu bine si­tu­a­ția din Ucraina. Ceea ce ve­dem acum e în­ce­pu­tul unui joc de șah po­li­tic și mi­li­tar, ale că­rui re­guli sunt ne­clare și me­reu schim­bă­toare. Ru­sia nu va re­nunța la he­ge­mo­nia sa asu­pra aces­tei părți a Eu­ro­pei, iar Uniu­nea Eu­ro­peană și Sta­tele Unite nu par să aibă prea multe de spus, cu ex­cep­ția ri­pos­tei mi­li­tare care ar fi cu si­gu­ranță cea mai proastă so­lu­ție.

Cri­meea e pier­dută deja. Nu văd cum, alt­fel de­cât pe căi mi­li­tare, s‑ar mai pu­tea schimba ceva. Nu‑i vorbă, acest te­ri­to­riu nici n‑a fost în re­a­li­tate ucrai­nean, ci o “do­na­ție” fă­cută de Nikita Hru­ș­ciov în 1954, sub re­zerva unei largi auto­no­mii a re­giu­nii. Pri­vită din per­spec­tiva ru­și­lor din Cri­meea, do­rința de a se re­a­lipi Ru­siei nu este de­cât le­gi­timă — nu ace­lași lu­cru l‑ar pu­tea spune tă­ta­rii de acolo, care au niște re­sen­ti­mente uri­așe față de ruși, care i‑au de­por­tat din­colo de Urali, în Si­be­ria, prin 1944. Ce se va în­tâm­pla însă cu ce­le­lalte re­giuni ale Ucrai­nei?

Pre­șe­din­tele Ro­mâ­niei în­cearcă să își re­zerve un loc la masa tra­ta­ti­ve­lor pen­tru Ucraina. Sunt voci care zic chiar că am pu­tea fi un fel de me­di­a­tor — eu mă în­do­iesc de asta, ju­de­când după re­la­ți­ile mai de­grabă în­cor­date din­tre Bă­sescu și Pu­tin. Afir­ma­ți­ile pri­mu­lui cum că Ru­sia tra­tează Ma­rea Nea­gră pre­cum un lac ru­sesc se ade­ve­resc acum, dar asta nu ne ajută să ne pro­pu­nem ca me­di­a­tori. To­tuși, fap­tul că ți­nem mor­țiș să fim acolo su­ge­rează că dezmem­bra­rea Ucrai­nei este o po­si­bilă so­lu­ție. Caz în care avem și noi un in­te­res de a pro­teja mi­no­ri­ta­tea ro­mâ­nească din Bu­co­vina ucrai­ne­ană.

Dar dacă se va dezmem­bra Ucraina, cum vor arăta no­ile gra­nițe? Asta este foarte com­pli­cat de spus. Am în­cer­cat să pun cap la cap in­for­ma­ți­ile pe care le-am pu­tut găsi, dar con­fu­zia nu a fă­cut de­cât să spo­rească. Dacă ju­de­căm după com­po­zi­ția et­nică am pu­tea spune că ru­șii sunt ma­jo­ri­tari doar în trei re­giuni ale Ucrai­nei.

ucraina-compozitie-etnica

Pro­cen­tul de ucrai­neni pe re­giuni

Dacă ne-am lua după limba ma­jo­ri­tară, si­tu­a­ția s‑ar pre­zenta di­fe­rit. Există re­giuni cu po­pu­la­ție ma­jo­ri­tar ucrai­ne­ană care vor­besc mai mult rusa. În­seamnă asta o doza mă­rită de ru­so­fi­lie? Poate că da, poate că nu. Di­a­lec­tele ucrai­nene sunt des­tul de di­verse, iar rusa ar pu­tea servi în acest caz ca un fel de limba co­mună ne­o­fi­ci­ală.

ucraina-utilizare-limbi

Pre­fe­rin­țele pen­tru Ru­sia sau oc­ci­dent ar pu­tea fi in­di­cate de vo­tul pen­tru pre­șe­din­ții Ucrai­nei, în 2004 și 2010. În 2004 Yush­cenko îl în­vin­gea pe Ya­nu­ko­vici des­tul de de­ta­șat (cu un avans de aproape 3 mi­li­oane de vo­turi), sus­ți­nut de par­tea ves­tică a ță­rii.

ucraina-alegeri-2004

După cinci ani Ti­mo­shenko pierde în fața ace­lu­iași Ya­nu­ko­vici, cu ace­eași dis­tri­bu­ție a vo­tu­lui. Ya­nu­ko­vici nu a luat mai multe vo­turi, cam tot atâ­tea ca în 2004, dar Ti­mo­shenko nu a re­u­șit să aducă la vot pe toți cei care‑l sus­ți­nu­seră pe Yush­chenko.

ucraina-alegeri-2010

Re­ve­nind la în­tre­ba­rea ini­țială, cum s‑ar îm­părți Ucraina, dacă asta va fi sin­gura so­lu­ție ne­go­ci­a­bilă? Vor dori ucrai­ne­nii care vor­besc pre­do­mi­nant rusa și îl vo­tează pe Ya­nu­ko­vici să stea cu țara lor sau cu Ru­sia? Ni­meni nu știe, pro­ba­bil. Dar ceea ce este și mai în­gri­jo­ră­tor pen­tru noi, ro­mâ­nii, este că re­giu­nea Odesa este pre­do­mi­nant ru­so­filă. Dacă vor urma ca­lea Cri­meei, Ro­mâ­nia va avea gra­niță di­rectă cu Ru­sia. Iar re­zol­va­rea pro­ble­mei Trans­nis­triei va de­veni im­po­si­bilă, pen­tru că si­gur vor cere să se unească și ei cu Ru­sia. Și dintr‑o dată baza mi­li­tară ame­ri­cană de la De­ve­selu și-ar do­bândi va­lențe noi.

Până la urmă ar tre­bui cu to­ții să ad­mi­tem că Ucraina și Ru­sia sunt aproape im­po­si­bil de se­pa­rat. Is­to­ria lor co­mună e prea în­de­lun­gată. Or­to­do­xia rusă a ple­cat din Kiev că­tre Mo­scova. În nu știu câte oca­zii ale is­to­riei ru­șii și ucrai­ne­nii s‑au spri­ji­nit re­ci­proc, lup­tând umăr lângă umăr în bă­tă­lii im­por­tante. Poate că a forța îm­pin­ge­rea gra­ni­țe­lor Uniu­nii Eu­ro­pene pen­tru bi­nele unor cor­po­ra­ții mul­ti­na­țio­nale care vor să-și ex­tindă afa­ce­rile nu e exact ceea ce ar tre­bui fă­cut acum. Iar pen­tru Ro­mâ­nia nici una din po­ten­ți­a­lele so­lu­ții de com­pro­mis nu ar aduce vreun avan­taj. Dim­po­trivă, pe noi ne-ar ajuta ca lu­cru­rile să rămână așa cum erau.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. marius

    Mol­do­veni, uniti-va cu TARA si sca­pati de ju­gul ru­sesc.
    Nu vor in­drazni sa atace NATO cu teh­nica lor in­ve­chita.
    Tara va as­teapta. Doar ce­reti si ve-ti primi

  2. Alice

    Co­le­gii din Re­pu­blica Mol­dova imi spu­neau ca Trans­nis­tria e ca si pier­duta.

    • Sorin Sfirlogea

      Cam așa cred și eu. Nu văd cum s‑ar mai pu­tea în­toarce la Mol­dova o po­pu­la­ție ma­jo­ri­tar ru­so­fonă. Pro­blema e oa­re­cum mai gravă: nici mol­do­ve­nii noș­tri nu sunt chiar așa de con­vinși că le e mai bine cu Eu­ropa…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu