Dumnezeu e român

Povesteam deunăzi despre inven­tari­erea moaștelor pe care a inițiat‑o patri­arhia BOR și despre impli­cați­ile ridi­cole pe care le-ar putea gen­era acți­unea în sine. Alice povestea — într-un comen­tariu — despre vizita ei la Iași, când a avut curi­oz­i­tatea (cred!?) să caute moaștele sfin­tei Paraschieva, aceea cele­bră, pen­tru care se calcă lumea în picioare o dată pe an. Pare-se că sfânta livrează ser­vicii și în restul anu­lui, când la racla ei se ingh­e­suie stu­denții, cu solic­itări foarte prag­mat­ice legate de exam­enele ce le stau în față. Și asta mi‑a adus aminte de un banc, care demon­strează că Dum­nezeu e român. Pen­tru că gân­dește exact ca noi.

Cică se plimba Dum­nezeu prin rai, cu mâinile la spate și cu o față îngân­durată. Sfân­tul Petru îl zărește și se apropie de el:

- Ce se întâm­plă, Doamne? Ce te frământă?
— Ce să fie, sfinte Petre? Uite tinere­tul ăsta din ziua de azi, mai cu seamă ăștia cu studii, nu prea mă mai au în suflet, nu se gân­desc la sfân­tul duh…
— Așa e, Doamne, băga‑i și eu de seamă, da' n‑am mai zis nimic, că nu vroiam să te necă­jesc. Da' poate nu‑i totu' pier­dut…
— Cum așa, sfinte?
— Păi, Doamne, zic să îi urmărim o vreme, de aici din rai, să vedem care din­tre ei sunt mai vred­nici de împărăția cerurilor și să‑i răs­plă­tim pe aceia.

Zis și făcut. După vreo lună, Dum­nezeu între­abă:
— Cum merge tre­aba, sfinte Petre?
— Doamne, ce să-ți spun?!? Stu­denții de la med­i­cină învață de rup că vine sesiunea, ăia de la Politehnică che­fui­esc de dimineață până seara..
— Nici unii nu‑s cu gân­dul la cele sfinte?
— Nici unii, Doamne.

După alte câteva zile, iar.
— Ce mai e prin stu­denție, sfinte?
— Doamne, cum știi. Ăia de la med­i­cină învață, s‑au apu­cat și ăia de la far­ma­cie și ăia de la drept.
— Și Politehnica?
— Beau și che­fui­esc, păcă­toșii.

Mai trec vreo câteva zile, începe sesiunea.
— Ei, sfinte Petre, cum mai stăm?
— Doamne, cam toți stu­denții învață acuma, că‑i sesiunea în toi…
— Și politehniștii?
— Ăia n‑au învățat nimic, Doamne, stau și roagă la Tine de dimineața până seara.
— Ai văzut, sfinte Petre, că strate­gia noas­tră dă roade? Uite cum o să facem: pe-ăștia care se roagă, o să‑i tre­cem exam­enele.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu