Aș fi vrut să fiu mai impresionat de interviul Ioanei Petrescu, mai ales pentru că văd și eu pentru prima oară în fața ochilor cum arată un român absolvent de Harvard. Cum n‑avem prea mulți speram să fiu surprins în mod plăcut. N‑a fost cazul, din păcate. Ioana Petrescu este, în ciuda diplomei sale, un contabil ca toți ceilalți miniștri de finanțe de până acum.
În prima parte doamna Petrescu este foarte agitată — se vede din gestica continuă — din cauza subiectului cu reducerea CAS, explicând cu multe cuvinte un lucru care ar fi putut fi spus foarte simplu: deocamdată guvernanții n‑au cu ce compensa pierderea de venit bugetar pentru anul ăsta și nici la anul nu e foarte clar dacă vor avea. Și pentru că suntem sub acord cu FMI nu pot face lucrurile de capul lor. O observație simplă: lucrurile astea se știau dinainte ca musiu Ponta să deschidă gura și să promită cai verzi pe pereți. Și încă o observație: PNL se poate pregăti pentru depunerea moțiunii de cenzură în mai, așa cum a anunțat că face dacă nu se reduce CAS-ul.
Urmează subiectul cu electorata. Aici doamna ministru ne explică din nou cu multe cuvinte și gesturi — ce asemănare izbitoare între retorica politicienilor de Dâmbovița și a profesorilor de la Harvard! — că trebuie să studieze pe de o parte dacă nu cumva efectele negative le depășesc pe alea pozitive și pe de altă parte că trebuie studiat cum să se implementeze, apropo de poziția băncilor față de această idee. Care e determinantă, pentru că dacă băncile nu o acceptă, la revedere electorată! Mai pe scurt, ne spune că e o prostie care nu va fi acceptată de bănci. Din nou nea Ponta a vorbit fără să gândească.
Impozitul progresiv cu scăderea lui pentru categoriile de persoane cu venituri mai mici e o poveste, ne zice Ioana Petrescu. TVA-ul redus la carne sau legume? Nici vorbă. Restructurarea sistemului actual de taxe? Păi îl auditează acum și se uită ce impact are fiecare taxă și ce finanțează ea. Că poate finanțează o agenție și, oprind taxa, omorâm agenția. Și cum să omori o agenție? Că doar ăsta e scopul guvernului României: să înființăm și să finanțăm agenții, oficii și administrații.
Cam multe limitări introduse de FMI — observă un ziarist — cum își poate pune amprenta un ministru de finanțe? A, păi este destul loc de manevră în spațiul fiscal — se laudă doamna prim-contabilă — dar să nu uităm că nu doar FMI impune limite, ci și Uniunea Europeană. Chiar și fără FMI am avea limitele impuse de UE, adaugă dumneai, uitând să adauge că limitele impuse nu‑s niște mofturi, ci au rolul de împiedica derapajele politicianiste către deficite periculoase ale bugetului. Cât despre manevrele din spațiul fiscal rămânem într-un mister total — or fi alea cu taxele care finanțează agenții, mă gândesc.
Un alt ziarist încearcă să o salveze de la penibilul răspunsului cu amprenta și îi sugerează că implicarea sa în negocierile pentru viitoarele taxe de redevență impuse industriei de extracție i‑ar putea aduce gloria guvernamentală. Doamna Petrescu prinde ideea ca pe o bâtă și dă cu ea în prima baltă pe care o zărește: ce știe e că se lucrează la asta și nu poate da încă amănunte. Păi cine lucrează madam Ioana, că tu trebuia să fii aia care conduce munca? Jurnalistul e chiar bine intenționat si o ghidează iar, încercând să o ajute: sunteți adepta unui sistem de redevențe care să încurajeze exploatările neconvenționale sau cele offshore, cum sunt gazele de șist sau resursele din largul Mării Negre? Dar doamna Petrescu e hotărâtă: așa cum a spus, se lucrează și nu poate da amănunte. Dar, ca principiu, — zice jurnalistul care musai vrea să‑i arunce un colac de salvare — vă gândiți să dați o parte din redevențele astea pe exploatări controversate către autoritățile locale? Ne gândim la mai multe scenarii, nu vă pot spune acum, zice doamna ministru. Nu are păreri pentru că nu ea face jocurile. Ea e doar contabila.
Sătul de amabilități, un jurnalist atacă problema frontal: care e contribuția pe care ați afirmat că o aveți asupra programului de guvernare? Ei, aici doamna ministru se încălzeste și vine la un subiect teoretic, de Harvard, din alea pe care le stăpânește. Și ne povestește cum trebuie combătută evaziunea fiscală, mai ales la țară, unde trebuie duse instrumentele financiar-bancare ca să fie utilizate de țăranul român care astfel va ieși din obscuritatea evazionismului mărunt al veniturilor la negru către lumina binefăcătoare a creditului bancar care îi va permite să se îndatoreze, la fel precum corporatiștii din multinaționale. Ca să fim toți într‑o egalitate.
Iar la finalul acestei prime părți a interviului (mă veți ierta dacă n‑am avut răbdare să văd și continuarea) doamna ministru ne explică clar misiunea sa contabilă: dacă scădem CAS-ul și impozitul pe profitul reinvestit eu trebuie să văd de unde iau banii ca să acopăr veniturile bugetului. Și de aia mărim acciza la combustibili de la 1 aprilie. Cu alte cuvinte e simplu ce are de făcut un ministru de finanțe: dai cu stânga și iei cu dreapta. Micșorezi o taxă ca să poată spune șeful tău că ajută oamenii, dar iei pe partea cealaltă banii din altceva. Iar dacă CAS-ul îl luai doar de la cei care lucrează, acciza va lua direct sau indirect din buzunarul tuturor — angajați, lucrători la negru, șomeri, pensionari.
Ceea ce e important e să se închidă balanța. Pentru că FMI, pentru că UE. Pentru că guvernare Ponta. Și pentru că Harvard.
Lasă un comentariu