Viața în orașul cel mare

În­ce­pem fi­e­care zi cu gân­dul că azi ne va fi mai bine de­cât ieri. Ie­șim pe ușă și luăm lu­mea în piept cu spe­ranța că azi re­u­șim. Ce să re­u­șim? Păi de­pinde, poate să câști­găm bani mai mulți, poate să ne gă­sim pe­re­chea, poate să… fi­e­care avem pro­pri­ile noas­tre vise des­pre cum ne-ar fi mai bine. Nu­mai că lu­mea de­vine dintr‑o dată foarte în­câl­cită și te­ri­bil de ame­ți­toare de în­dată ce ai pă­șit într‑o nouă zi și nu-ți rămâne de­cât să înoți prin no­ia­nul de în­tâm­plări că­tre o iz­bă­vi­toare seară când vei în­chide iar ușa în­tre tine și ea, ca să poți res­pira ușu­rat că ți-ai câști­gat drep­tul de a te odihni pu­țin. Mâine ai să pleci din nou și de data asta ai să re­u­șești. Nu, pe bune, chiar ai să re­u­șești! Iar a doua zi în­cepe cu ace­eași spe­ranță, pen­tru tine și pen­tru încă vreo două mi­li­oane de oameni.

O li­vrare greșită — nu pro­du­sul ăsta l‑ai co­man­dat — nu e chiar sem­nul că re­u­șita este pe-aproape, dar ci­neva de la fur­ni­zor in­sistă să‑l ac­cepți to­tuși, pen­tru că vrea să as­cundă eroa­rea pe care a făcut‑o. Re­u­șita pen­tru el este să nu se afle de gre­șe­ala lui, căci s‑ar pu­tea să pi­ardă vreun bo­nus. Un func­țio­nar ban­car te sună a ze­cea oară ca să te con­vingă să-ți faci un card de cre­dit. Îi spui că l‑ai re­fu­zat deja de nouă ori până acum, nu e ca­zul să mai in­siste, dar re­u­șita pen­tru el este să te sune până te con­vinge și să-și în­ca­seze co­mi­sio­nul. Vân­ză­to­rul de la ma­ga­zin nu-ți spune că pro­du­sul pe care îl cum­peri e de proastă ca­li­tate, deși știe. Tre­buie să facă vân­zare, alt­min­teri pa­tro­nul a zis că‑l con­ce­di­ază — re­u­șita pen­tru el ar fi să nu pi­ardă slu­jba asta.

Un­deva, într‑o mică fa­brică de meze­luri, un mun­ci­tor ames­tecă pasta de zgâr­ciuri și oase cu multe chi­mi­cale, până când to­tul de­vine gus­tos și as­pec­tuos. Re­u­șita pen­tru el este ca tu să în­ghiți porcă­ria aia și s‑o plă­tești, alt­min­teri se în­chide fa­brica. Un po­li­ti­cian în­cearcă să te con­vingă să‑i dai vo­tul, deși n‑are nici un fel de idee des­pre ce ar tre­bui fă­cut în țara asta. Re­u­șita pen­tru el este să te mintă fru­mos, pen­tru ca tu să în­ghiți toate go­go­șile lui, iar el să ajungă de­pu­tat, cu șo­fer la scară și afa­ceri pros­pere. În bi­ro­u­rile ele­gante dintr‑o clă­dire mo­dernă, ci­neva se stră­du­iește să com­pună o re­clamă cât mai se­du­că­toare cu care să te con­vingă să cum­peri un pro­dus de care în re­a­li­tate n‑ai ne­voie. Re­u­șita lui este să-ți ex­tragă ție din bu­zu­nar ba­nii pe care i‑ai mun­cit. Și tu să fii de acord să chel­tu­iești re­u­șita ta pen­tru suc­ce­sul lui.

Pen­tru că tu în­suți lu­crezi într‑o firmă care face ceva pen­tru a re­uși, iar tu vrei să re­u­șești îm­pre­ună cu firma, chiar dacă suc­ce­sul tău în­seamnă să minți, să în­șeli. Nu aveți nici­o­dată sen­ti­men­tul că viața noas­tră în ora­șul cel mare este din ce în ce mai mult un con­ti­nuu șir de și­cane și min­ciuni re­ci­proce, jus­ti­fi­cate de do­rința fi­e­că­ruia din­tre noi de a reuși?

---

Comentează pe Facebook...

---

---

Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Leave this field empty if you're human: