De mai mult timp mă tot întreb dacă nu ar fi bine să inițiez o rubrică separată în blog, numită Poliția Versurilor. Doar cu ce aud în drumul până la serviciu și înapoi mi-ar fi de ajuns ca să scriu vreo două-trei articole pe săptămână, pentru că industria muzicală românească e teribil de prolifică în privința asta. Poate că am și noroc de astfel de piese ascultând Europa FM, care văd că promovează intens genul ăsta de muzică.
Între noutățile din ultima vreme este și piesa cu racheta lui Măruță. Dacă n‑o știți, vă zic eu: nevastă-sa, Andra, șlăgărește de dimineața până seara o chestie lălăită care inventariază toate scenariile apocaliptice pe care le puteți imagina — cutremur, tsunami, potop, cometă — și zice că ea n‑are nici o treabă, totul e ok, atâta timp cât el o iubește. El adică individul. Acuma eu recunosc că o suspectez pe doamna Andra că e cam sărăcuță cu duhul, bazându-mă pe exprimările sale publice (nici fața n‑o prea ajută), dar în privința moravurilor sale nu-mi permit să am îndoieli. Rezultă că individul cu iubirea nu poate fi decât bărbat-su’, nu?
Ei, și-acuma urmează deducția mea sherlockholmesiană. Fiti atenți: pe la a doua strofă vine faza cu cometa care lovește planeta. Doamna Andra zice că nici așa nu‑i e frică pentru că “sigur faci tu rost de vreo rachetă, supraviețuim”. De unde deducem clar două chestii: unu — Măruță e pe mână cu Illuminati, e dintre cei aleși și poate face rost de rachete când vrea mușchii lui și doi — madam Andra și‑a aranjat deja casa de pe Marte, că nu-mi imaginez că vrea să zboare cu racheta la nesfârșit, trebuie să se așeze și ei la casa lor la un moment dat. Logic, nu?
Pam-pam. Crăpați Click și Cancan că pe-asta n‑ați știut‑o!
Lasă un comentariu