În li­nii mari două sunt mo­ti­va­ți­ile care au dus oa­me­nii că­tre noi in­ven­ții: le­nea și ne­voia. Iar dacă pri­vim îna­poi în is­to­rie am fi ten­tați să spu­nem că ne­voia a ju­cat un rol mai im­por­tant în se­co­lele mai în­de­păr­tate, când munca ma­nu­ală era pre­pon­de­rentă și in­ven­ti­vi­ta­tea era mai de­grabă în­drep­tată spre a re­zolva pro­bleme de su­pra­vie­țu­ire. În­ce­pând cu plu­gul și sfâr­șind cu unele in­ven­ții mo­derne, ne­voia a fost prin­ci­pa­lul mo­tor al pro­gre­su­lui. Apoi, trep­tat, ne­voia a lă­sat loc ce­lui­lalt fac­tor de­ter­mi­nant, le­nea. Nu mai in­ven­tăm pen­tru ca să su­pra­vie­țuim, ci ca să ne asi­gu­răm un nivel de co­mo­di­tate. Ne e lene să fre­căm ti­gă­ile — poftim te­flo­nul. Ne e lene să ne ri­di­căm de pe ca­na­pea ca să schim­băm ca­na­lul TV — poftim te­le­co­manda.

Le­nea este pro­ba­bil fla­ge­lul con­tem­po­ran al ome­ni­rii, pen­tru că aproape toți pă­rem să su­fe­rim de ea. Și dacă ob­ser­vați, eco­no­mia de con­sum în care trăim este aproape emi­na­mente con­stru­ită pe în­cu­ra­ja­rea și spe­cu­la­rea aces­tei boli uni­ver­sale, pro­pu­nându-ni-se pro­duse care răs­pund în­cli­na­ției noas­tre spre lene. Ți‑e lene să schimbi vi­te­zele? Cum­pără-ți ma­șină cu cu­tie auto­mată. Ți‑e lene să în­veți și să-ți dezvolți per­so­na­li­ta­tea? Cum­pără-ți țoa­lele fir­mei X și ele îți vor da o iden­ti­tate. Ți‑e lene să gă­tești? Îți dăm noi se­mi­pre­pa­rate con­ge­late. Te-ai în­gră­șat și ți‑e lene să faci miș­care? Avem niște pi­lule de slă­bit ma­gice.

Zi­lele tre­cute mi‑a că­zut sub ochi o fo­to­gra­fie în­fă­țișând două mi­croSD-uri, unul de 128 MB din 2005, ce­lă­lalt de 128 GB din 2014. Sub fo­to­gra­fie scria: thanks com­pe­ti­tion, thanks ca­pi­ta­lism. M‑am ui­tat lung la fo­to­gra­fie și am în­cer­cat să în­țe­leg ce‑o fi în min­tea cuiva care ar face acest ra­țio­na­ment. Să sto­chezi de o mie de ori mai mult pe ace­lași su­port e o per­for­manță, dar nu văd ce le­gă­tură ar avea cu com­pe­ti­ția și ca­pi­ta­lis­mul. Fap­tul că plătim niște oa­meni su­per-in­te­li­genți ca să gân­dească so­lu­ții la pro­bleme re­ale n‑are nici o le­gă­tură cu ca­pi­ta­lis­mul — că un an­tre­pre­nor care vrea pro­fit în­fi­in­țează un de­par­ta­ment de cer­ce­tare și le cere să‑i aducă idei care să pro­ducă bani nu în­seamnă că nu s‑ar fi gă­sit ace­leași so­lu­ții dacă, de pildă, cer­ce­tă­to­rii ar fi fi­nan­țați de un gu­vern. Cre­a­ti­vi­ta­tea nu se hră­nește cu pro­fit.

Ba mai mult, aș spune că în multe sen­suri ca­pi­ta­lis­mul a de­ve­nit o frână a pro­gre­su­lui. În pri­mul rând pen­tru că ști­ința a avan­sat enorm în foarte multe do­me­nii, iar cer­ce­ta­rea ar tre­bui să be­ne­fi­cieze de co­re­la­ți­ile din­tre toate aceste do­me­nii, ceea ce nu se poate pen­tru că ma­rile com­pa­nii care in­ves­tesc în cer­ce­tare res­trâng în mod de­li­be­rat sfera de ino­vare, cen­zu­rând cre­a­ti­vi­ta­tea în fo­lo­sul pro­fi­tu­lui. Pro­ba­bil cel mai bun exem­plu este in­dus­tria far­ma­ce­u­tică, unde ar fi ne­voie de o abor­dare ho­lis­tică în­tre des­co­pe­ri­rile me­di­ci­nii mo­derne si cele ale me­di­ci­nii al­ter­na­tive pen­tru a face ur­mă­to­rul pas în tra­ta­rea bo­li­lor. Acu­punc­tura, pre­so­punc­tura, plan­tele me­di­ci­nale și toate ce­le­lalte ra­muri ale me­di­ci­nii de care mai toți fac mișto, dar spre care aleargă dis­pe­rați ca “să în­cerce și asta” atunci când bo­lile nu li se vin­decă cu pas­ti­lele mo­derne, ar tre­bui aduse îm­pre­ună cu chi­mia pen­tru a găsi o cale de a trata can­ce­rul, SIDA și alte ma­la­dii grave.

Ce face în schimb ca­pi­ta­lis­mul? Păi ra­co­lează cre­iere și le plă­tește să in­ven­teze încă un hap pen­tru co­les­te­rol, la fel de inu­til ca și ce­le­lalte de până atunci, dar te­ri­bil de pro­fi­ta­bil pen­tru că toată lu­mea are co­les­te­rol. Dacă am fi pus la un loc cre­ie­rele din me­di­cină și din in­dus­tria ali­men­tară poate am fi aflat un ade­văr sim­plu: dacă vrei să ai o po­pu­la­ție mai să­nă­toasă (așa cum po­pm­pos de­clară orice com­pa­nie far­ma­ce­u­tică) poate n‑ar tre­bui să‑i pui chi­mi­cale în ali­mente, n‑ar tre­bui să mo­di­fici ge­ne­tic plan­tele și ani­ma­lele, n‑ar tre­bui să tra­tezi ani­ma­lele cu hor­moni. Dar asta nu e po­si­bil pen­tru că ar în­semna să re­du­cem pro­fi­tul, să desfi­in­țăm fa­bri­cile de chi­mi­cale. Așa că o să avem niște cre­iere care in­ven­tează chi­mi­cale de pus în mân­care și alte cre­iere care in­ven­tează chi­mi­cale care să vin­dece bo­lile ge­ne­rate de pri­mii. Thanks com­pe­ti­tion, thank ca­pi­ta­lism!

În Ro­mâ­nia ne-am fă­cut un ti­tlu de glo­rie din fap­tul că re­pa­răm orice cu un pa­tent și o sârmă. Trec acum peste con­si­de­ren­tele efi­cien­ței și efi­ca­ci­tă­ții, de care poate une­ori abu­zez luat de va­lul mo­der­ni­tă­ții ca­pi­ta­liste. Îna­inte de ’89 mai orice băr­bat știa să re­pare de­fec­țiu­nile ele­men­tare ale unei Da­cii, ale unei chiu­vete sau ale unui fier de căl­cat. Azi? Pen­tru ma­șini avem ser­vice — de alt­fel ma­și­nile mo­derne nici nu mai pot fi re­pa­rate cu in­stru­mente sim­ple, ești obli­gat să ape­lezi la ser­vi­cii scumpe (thanks ca­pi­ta­lism!). Pen­tru in­sta­la­ți­ile sa­ni­tare avem in­sta­la­tori care ha­bar n‑au me­se­rie, toți vin și spun că tre­buie în­lo­cuit to­tul. spart, dă­râ­mat și pus ceva nou. Iar pen­tru fi­e­rul de căl­cat avem gu­no­iul și ne­con­te­ni­tele oferte de la ma­ga­zin. O fi co­mod, nu zic nu, dar ce efect are asu­pra cre­a­ti­vi­tă­ții si in­te­li­gen­ței noas­tre prac­tice?

În cu­rând vom fi o altă na­ție de han­di­ca­pați teh­nici — dacă nu cumva sun­tem deja — in­ca­pa­bili să so­lu­țio­năm cea mai sim­plă pro­blemă prac­tică, de­pen­denți de o eco­no­mie be­ne­vo­lentă, care — thank you, ca­pi­ta­lism! — ne va spune cât tre­buie să plătim ca să pu­tem trage din nou apa după ce ne-am…


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.