Thank you, capitalism

În linii mari două sunt moti­va­ți­ile care au dus oame­nii către noi inven­ții: lenea și nevoia. Iar dacă pri­vim îna­poi în isto­rie am fi ten­tați să spu­nem că nevoia a jucat un rol mai impor­tant în seco­lele mai înde­păr­tate, când munca manu­ală era pre­pon­de­rentă și inven­ti­vi­ta­tea era mai degrabă îndrep­tată spre a rezolva pro­bleme de supra­vie­țu­ire. Înce­pând cu plu­gul și sfâr­șind cu unele inven­ții moderne, nevoia a fost prin­ci­pa­lul motor al pro­gre­su­lui. Apoi, trep­tat, nevoia a lăsat loc celui­lalt fac­tor deter­mi­nant, lenea. Nu mai inven­tăm pen­tru ca să supra­vie­țuim, ci ca să ne asi­gu­răm un nivel de como­di­tate. Ne e lene să fre­căm tigă­ile – poftim teflo­nul. Ne e lene să ne ridi­căm de pe cana­pea ca să schim­băm cana­lul TV – poftim tele­co­manda.

Lenea este pro­ba­bil fla­ge­lul con­tem­po­ran al ome­ni­rii, pen­tru că aproape toți părem să sufe­rim de ea. Și dacă obser­vați, eco­no­mia de con­sum în care trăim este aproape emi­na­mente con­stru­ită pe încu­ra­ja­rea și spe­cu­la­rea aces­tei boli uni­ver­sale, propunându‐ni‐se pro­duse care răs­pund încli­na­ției noas­tre spre lene. Ți‐e lene să schimbi vite­zele? Cumpără‐ți mașină cu cutie auto­mată. Ți‐e lene să înveți și să‐ți dezvolți per­so­na­li­ta­tea? Cumpără‐ți țoa­lele fir­mei X și ele îți vor da o iden­ti­tate. Ți‐e lene să gătești? Îți dăm noi semi­pre­pa­rate con­ge­late. Te‐ai îngră­șat și ți‐e lene să faci miș­care? Avem niște pilule de slă­bit magice.

Zilele tre­cute mi‐a căzut sub ochi o foto­gra­fie înfă­țișând două microSD‐uri, unul de 128 MB din 2005, celă­lalt de 128 GB din 2014. Sub foto­gra­fie scria: thanks com­pe­ti­tion, thanks capi­ta­lism. M‐am uitat lung la foto­gra­fie și am încer­cat să înțe­leg ce‐o fi în min­tea cuiva care ar face acest rațio­na­ment. Să sto­chezi de o mie de ori mai mult pe ace­lași suport e o per­for­manță, dar nu văd ce legă­tură ar avea cu com­pe­ti­ția și capi­ta­lis­mul. Fap­tul că plătim niște oameni super‐inteligenți ca să gân­dească solu­ții la pro­bleme reale n‐are nici o legă­tură cu capi­ta­lis­mul – că un antre­pre­nor care vrea pro­fit înfi­in­țează un depar­ta­ment de cer­ce­tare și le cere să‐i aducă idei care să pro­ducă bani nu înseamnă că nu s‐ar fi găsit ace­leași solu­ții dacă, de pildă, cer­ce­tă­to­rii ar fi finan­țați de un guvern. Cre­a­ti­vi­ta­tea nu se hră­nește cu pro­fit.

Ba mai mult, aș spune că în multe sen­suri capi­ta­lis­mul a deve­nit o frână a pro­gre­su­lui. În pri­mul rând pen­tru că ști­ința a avan­sat enorm în foarte multe dome­nii, iar cer­ce­ta­rea ar tre­bui să bene­fi­cieze de core­la­ți­ile din­tre toate aceste dome­nii, ceea ce nu se poate pen­tru că marile com­pa­nii care inves­tesc în cer­ce­tare res­trâng în mod deli­be­rat sfera de ino­vare, cen­zu­rând cre­a­ti­vi­ta­tea în folo­sul pro­fi­tu­lui. Pro­ba­bil cel mai bun exem­plu este indus­tria far­ma­ce­u­tică, unde ar fi nevoie de o abor­dare holis­tică între des­co­pe­ri­rile medi­ci­nii moderne si cele ale medi­ci­nii alter­na­tive pen­tru a face urmă­to­rul pas în tra­ta­rea boli­lor. Acu­punc­tura, pre­so­punc­tura, plan­tele medi­ci­nale și toate cele­lalte ramuri ale medi­ci­nii de care mai toți fac mișto, dar spre care aleargă dis­pe­rați ca "să încerce și asta" atunci când bolile nu li se vin­decă cu pas­ti­lele moderne, ar tre­bui aduse împre­ună cu chi­mia pen­tru a găsi o cale de a trata can­ce­rul, SIDA și alte mala­dii grave.

Ce face în schimb capi­ta­lis­mul? Păi raco­lează cre­iere și le plă­tește să inven­teze încă un hap pen­tru coles­te­rol, la fel de inu­til ca și cele­lalte de până atunci, dar teri­bil de pro­fi­ta­bil pen­tru că toată lumea are coles­te­rol. Dacă am fi pus la un loc cre­ie­rele din medi­cină și din indus­tria ali­men­tară poate am fi aflat un ade­văr sim­plu: dacă vrei să ai o popu­la­ție mai sănă­toasă (așa cum popm­pos declară orice com­pa­nie far­ma­ce­u­tică) poate n‐ar tre­bui să‐i pui chi­mi­cale în ali­mente, n‐ar tre­bui să modi­fici gene­tic plan­tele și ani­ma­lele, n‐ar tre­bui să tra­tezi ani­ma­lele cu hor­moni. Dar asta nu e posi­bil pen­tru că ar însemna să redu­cem pro­fi­tul, să desfi­in­țăm fabri­cile de chi­mi­cale. Așa că o să avem niște cre­iere care inven­tează chi­mi­cale de pus în mân­care și alte cre­iere care inven­tează chi­mi­cale care să vin­dece bolile gene­rate de pri­mii. Thanks com­pe­ti­tion, thank capi­ta­lism!

În Româ­nia ne‐am făcut un titlu de glo­rie din fap­tul că repa­răm orice cu un patent și o sârmă. Trec acum peste con­si­de­ren­tele efi­cien­ței și efi­ca­ci­tă­ții, de care poate une­ori abu­zez luat de valul moder­ni­tă­ții capi­ta­liste. Îna­inte de '89 mai orice băr­bat știa să repare defec­țiu­nile ele­men­tare ale unei Dacii, ale unei chiu­vete sau ale unui fier de căl­cat. Azi? Pen­tru mașini avem ser­vice – de alt­fel mași­nile moderne nici nu mai pot fi repa­rate cu instru­mente sim­ple, ești obli­gat să ape­lezi la ser­vi­cii scumpe (thanks capi­ta­lism!). Pen­tru insta­la­ți­ile sani­tare avem insta­la­tori care habar n‐au mese­rie, toți vin și spun că tre­buie înlo­cuit totul. spart, dărâ­mat și pus ceva nou. Iar pen­tru fie­rul de căl­cat avem guno­iul și necon­te­ni­tele oferte de la maga­zin. O fi comod, nu zic nu, dar ce efect are asu­pra cre­a­ti­vi­tă­ții si inte­li­gen­ței noas­tre prac­tice?

În curând vom fi o altă nație de han­di­ca­pați teh­nici – dacă nu cumva sun­tem deja – inca­pa­bili să solu­țio­năm cea mai sim­plă pro­blemă prac­tică, depen­denți de o eco­no­mie bene­vo­lentă, care – thank you, capi­ta­lism! – ne va spune cât tre­buie să plătim ca să putem trage din nou apa după ce ne‐am…


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu