Se zice că mai de­mult, cu niște ani buni în urmă, un bu­li­bașă s‑ar fi dus în au­diență la Ceau­șescu. S‑a tot în­vâr­tit prin fața gu­ver­nu­lui, alun­gat de mi­li­țieni, până când l‑a vă­zut chiar șe­ful ăl mare și a dat or­din să fie adus la el în bi­rou. Ți­ga­nul in­tră bu­cu­ros că a pri­mit au­diența, scoate dintr‑o trai­stă o dami­ge­nuță cu vin și două pa­hare cam sli­noase și zice:
— Dom’ șăf, să-ți dea Dum­ne­zeu să­nă­tate, hai să bem și noi un pa­har de vin să stăm de vorbă nițel…

Toarnă în pa­hare, beau amân­doi și Ceau­șescu zice:
— Ia zi, bă ți­gane, ce vrei de la mine, că de­geaba n‑ai ve­nit tu aici…
— Dom’ șăf, așa e. Am ve­nit la ma­tale să te rog să ne faci și nouă un car­tier cu blo­curi, să avem unde să trăim și noi cu pi­ran­dele, pu­ra­deii și caii.
— Bună idee, ți­gane. Uite am să vă fac un car­tier.
— Ha­o­leu, dom’ șăf, să fii să­nă­tos. Hai să mai cin­stim un pa­har.

Beau încă un pa­har de vin. Ți­ga­nul con­ti­nuă:
— Dom’ șăf, mânca-ți-aș gă­lă­gia, da’ fă-ne bre și o ha­li­men­tară în car­tier, să aibă pi­ran­dele de unde să ia un pa­ri­zer, ceva, să hră­nim pu­ra­deii.
— Păi si­gur, ți­gane, tu n‑ai vă­zut că eu când fac un car­tier, fac și‑o ali­men­tară…
— Ha­o­leu, dom’ șăf, să tră­iești.

Mai beau niște vin. Ți­ga­nul n‑a ter­mi­nat cu ce­re­rile:
— Da’, dom’ șăf, nu ne faci și niște gră­di­nițe și școli în car­tier ca să meargă pu­ra­deii să în­vețe să nu­mere ba­nii?
— Nu­mă­răm câți sun­teți, câți co­pii aveți și fa­cem școli pen­tru toți, si­gur că da.
— Mare om ești, dom’ șăf!

Pa­ha­rele se um­plu din nou și Ceau­șescu zice și el:
— Auzi, mă ți­gane, da’ dacă tot vă fac car­tier cu ali­men­tară și școli, n‑ar fi bine să vă fac și o fa­brică lângă car­tier ca să aveți unde să mun­ciți?
— Ha­o­leu, să n‑am parte de ce văd în fața ochi­lor! Da’ nu ții de­loc la bă­u­tură, dom șăf! Te-ai îm­bă­tat.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Aida

    M‑am ener­vat de di­mi­ne­ata.
    “26,5 mi­li­arde EUR au fost fur­ni­zate pen­tru pro­iecte de in­clu­ziune so­ci­ală în pe­ri­oada 2007–2013”. In­te­re­sant, de cat a be­ne­fi­ciat Ro­ma­nia si ce s‑a fa­cut cu ba­nii res­pec­tivi?

    Si-apoi, m‑am apu­cat sa ci­tesc co­men­ta­ri­ile ci­ti­to­ri­lor ar­ti­co­lu­lui din “Gan­dul”. Ce-as mai vrea sa le amin­tesc alora, de si-ai pos­tat opi­nia si care se cred “mai egali de­cat al­tii”, ca au­to­rii fur­tu­lui ta­blo­u­ri­lor de la mu­zeul din Rot­ter­dam n‑au fost ti­gani, ca ma­jo­ri­ta­tea ce­lor prinsi fa­cand ‘ski­m­ming’ nu‑s ti­gani…

    Aici, unde lo­cu­iesc eu (fi­indca, da, ti­gani sunt si aici, ca peste tot), s‑a lu­crat se­rios la in­te­gra­rea lor, in­ce­pand cu 1950. Munca se­ri­oasa, n‑am loc sa scriu des­pre cat efort s‑a de­pus. Dar, uite, ca in 2000, 90% din­tre co­piii po­pu­la­tiei roma si sinti de aici frec­ven­tau in pro­cent de cca 90% li­ceul si tot atat era pro­cen­tul ce­lor care au re­u­sit sa ob­tina o di­ploma la ter­mi­na­rea li­ce­u­lui.

    Da, pro­cen­tul ce­lor care sunt in so­maj era in ace­lasi an (2000), cam de 17%, fata de 5% — res­tul po­pu­la­tiei. Dar, hei, s‑a ob­ti­nut to­tusi ceva.

    Multi inca mai lo­cu­iesc in “ca­ra­vane” si au­to­ri­ta­tile sunt cu ochii pe ei in mod con­stant. Dis­cri­mi­nati, da, sunt. Ah, si ce su­biect, dis­cri­mi­na­rea, ce poate fi in­tors in fa­voa­rea unuia sau al­tuia.

    Am ci­tit (ar­ti­co­lul si) co­men­ta­ri­ile ci­ti­to­ri­lor si m‑am ener­vat, dar m‑am ener­vat de­geaba. Om fi o na­tie de “da­sh­tepti”, “mai egali de­cat ali­tii”, din pa­cate insa, aro­ganta, ara­ta­tul cu de­ge­tul si lipsa de asu­mare a res­pon­sa­bi­li­tii nu ne va duce prea de­parte.

    • Sorin Sfirlogea

      Pe de altă parte, Aida, mo­de­lul pe care îl oferă so­ci­e­ta­tea ro­mâ­nească nu prea in­spiră ti­ga­nii la in­te­grare. Aș zice că mai de­grabă am îm­pru­mu­tat noi prin­ci­pi­ile și me­to­dele lor de­cât in­vers, iar dacă la ei sunt jus­ti­fi­cate is­to­ric (poate), la noi sunt de‑a drep­tul con­dam­na­bile. E ne­voie de o na­țiune for­mată, cu o scară de va­lori so­lidă, care să re­u­șească in­te­gra­rea prin per­sis­tența unui com­por­ta­ment so­cial su­pe­rior. Nu e ca­zul Ro­mâ­niei. Ce să în­vețe ți­ga­nii de la noi?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.