Deschidem din când în când televizorul și dăm peste emisiuni despre piramide, despre cum nu le-am descifrat încă toate misterele, despre cât de impozante și semnificative sunt. Vin ingineri cu echipamente moderne și măsoară tot felul de parametri tehnici ai acestor construcții și se minunează cum s‑a putut cu atât de mult timp în urmă să se realizeze asemenea isprăvi tehnice fără ajutorul instrumentelor de azi. Zidurile palatului lui Irod au o eroare de planeitate mai mică de 2 cm pe o lungime de câțiva zeci de metri — cum s‑a putut așa o precizie la o construcție făcută din blocuri imense de piatră, aduse de la mare distanță?
Și vezi toate astea și te gândești că în spatele lor este munca cine știe câtor mii de sclavi și meșteșugari din vremurile acelea, care au făcut toate astea doar pentru că așa le‑a poruncit marele rege Irod. Pentru că, dacă ar fi fost o societate dreaptă, democratică, meșterii ar fi spus probabil “știi ce, bă Iroade, hai sictir!”. La ce ne-am mai fi minunat noi azi?
Nimeni nu știe ce s‑a petrecut cu populația după plecarea romanilor din Dacia. Nimeni nu știe sigur câți daci liberi au existat în afara cuceririi romane și ce teritorii ocupau ei. În afara construcțiilor romane, dacii au fost și ei destul de discreți în a lăsa semne ale civilizației lor, iar populația care a rămas în secolele ce au urmat retragerii romane n‑a prea clădit nimic care să‑i confirme existența. Dacă ar fi făcut‑o am fi putut spune azi celor ce afirmă că românii au dispărut complet vreme de câteva secole “știți ce, bă detractorilor, hai sictir!”.
Ne mândrim cu mânăstirile pictate din Bucovina și Moldova, care au fost și ele ridicate pentru că vreun boier sau însuși vodă a hotărât să pună țăranii la muncă și să ridice lacașe de cult. Nu era loc de comentat, ne spune istoria, când venea vorba de a pune umărul pentru așa întemeiere, țăranii trebuiau să presteze munca necesară, mai ales că trăgeau și ei nădejde în oarece răsplată pe lumea cealaltă dacă înălțau biserici. Azi, la catedrala care va mântui neamul, chiar și ăla prost, lucrează contractori plătiți, pentru că drept credincioșii români — democrație fiind — nici nu vor să audă, iar dacă însuși înalt-prea-chivernisitul Daniel le-ar cere să pună mâna la treabă cred că i‑ar zice “știi ce, bă patriarhule, hai scitir!”. Unde ne-am mai închina atunci?
Cam așa a fost și cu realizările lui Ceaușescu. Păstrând proporțiile comparației, nea Nicu venea, dădea din mână și în scurt se făceau cartiere (ce‑i drept, oribile), metrou, șosele, canale și hidrocentrale. Acum ne-ar fi bune unele dintre aceste construcții, numai că — democrație fiind — nu mai poate da nimeni din mână ca să se facă imediat ceva. În logica cea nouă și democratică, nea Guță și neica Vasile merg la vot ca să‑l pună în frunte pe Ion, Emil, Traian sau Victor Viorel, care ne spun tuturor “știți ce, bă românilor, hai sictir!”.
Și te întrebi ce va rămâne în urmă noastră, a generațiilor astea pline de sictir, din care fac și eu parte. N‑am construit drumuri, nici piramide, nici mânăstiri. Lăsăm în urma noastră doar butaforia ridicolă a unui imperiu consumerist, povestind nepotilor noștri cum am clădit‑o noi — cu brațele și mintea noastră — din oferte și promoții. Probabil neimpresionați de povestea pe care le‑o vom spune, urmașii noștri se vor minuna tot la piramidele și palatele antice, ridicate de niște sclavi nerozi, despre care putem depune mărturie că sunt absolut necivilizați prin comparație cu noi.
14:04
Vor ramane pozele selfie, pe cine stie ce suport inca neinventat.