Des­chi­dem din când în când te­le­vi­zo­rul și dăm peste emi­siuni des­pre pi­ra­mide, des­pre cum nu le-am des­ci­frat încă toate mis­te­rele, des­pre cât de im­po­zante și sem­ni­fi­ca­tive sunt. Vin in­gi­neri cu echi­pa­mente mo­derne și mă­soară tot fe­lul de pa­ra­me­tri teh­nici ai aces­tor con­struc­ții și se mi­nu­nează cum s‑a pu­tut cu atât de mult timp în urmă să se re­a­li­zeze ase­me­nea is­prăvi teh­nice fără aju­to­rul in­stru­men­te­lor de azi. Zi­du­rile pa­la­tu­lui lui Irod au o eroare de pla­ne­i­tate mai mică de 2 cm pe o lun­gime de câ­țiva zeci de me­tri — cum s‑a pu­tut așa o pre­ci­zie la o con­struc­ție fă­cută din blo­curi imense de pia­tră, aduse de la mare distanță?

Și vezi toate as­tea și te gân­dești că în spa­tele lor este munca cine știe câ­tor mii de sclavi și meș­te­șu­gari din vre­mu­rile ace­lea, care au fă­cut toate as­tea doar pen­tru că așa le‑a po­run­cit ma­rele rege Irod. Pen­tru că, dacă ar fi fost o so­ci­e­tate dreaptă, de­mo­cra­tică, meș­te­rii ar fi spus pro­ba­bil “știi ce, bă Iroade, hai sic­tir!”. La ce ne-am mai fi mi­nu­nat noi azi?

Ni­meni nu știe ce s‑a pe­tre­cut cu po­pu­la­ția după ple­ca­rea ro­ma­ni­lor din Da­cia. Ni­meni nu știe si­gur câți daci li­beri au exis­tat în afara cu­ce­ri­rii ro­mane și ce te­ri­to­rii ocu­pau ei. În afara con­struc­ți­i­lor ro­mane, da­cii au fost și ei des­tul de dis­creți în a lăsa semne ale ci­vi­li­za­ției lor, iar po­pu­la­ția care a ră­mas în se­co­lele ce au ur­mat re­tra­ge­rii ro­mane n‑a prea clă­dit ni­mic care să‑i con­firme exis­tența. Dacă ar fi făcut‑o am fi pu­tut spune azi ce­lor ce afirmă că ro­mâ­nii au dis­pă­rut com­plet vreme de câ­teva se­cole “știți ce, bă de­trac­to­ri­lor, hai sictir!”.

Ne mân­drim cu mâ­năs­ti­rile pic­tate din Bu­co­vina și Mol­dova, care au fost și ele ri­di­cate pen­tru că vreun bo­ier sau în­suși vodă a ho­tă­rât să pună ță­ra­nii la muncă și să ri­dice la­cașe de cult. Nu era loc de co­men­tat, ne spune is­to­ria, când ve­nea vorba de a pune umă­rul pen­tru așa în­te­me­iere, ță­ra­nii tre­bu­iau să pres­teze munca ne­ce­sară, mai ales că tră­geau și ei nă­dejde în oa­rece răs­plată pe lu­mea cea­laltă dacă înăl­țau bi­se­rici. Azi, la ca­te­drala care va mân­tui nea­mul, chiar și ăla prost, lu­crează con­trac­tori plătiți, pen­tru că drept cre­din­cio­șii ro­mâni — de­mo­cra­ție fi­ind — nici nu vor să audă, iar dacă în­suși înalt-prea-chi­ver­ni­si­tul Da­niel le-ar cere să pună mâna la treabă cred că i‑ar zice “știi ce, bă pa­tri­ar­hule, hai sci­tir!”. Unde ne-am mai în­china atunci?

Cam așa a fost și cu re­a­li­ză­rile lui Ceau­șescu. Păs­trând pro­por­ți­ile com­pa­ra­ției, nea Nicu ve­nea, dă­dea din mână și în scurt se fă­ceau car­ti­ere (ce‑i drept, ori­bile), me­trou, șo­sele, ca­nale și hi­dro­cen­trale. Acum ne-ar fi bune unele din­tre aceste con­struc­ții, nu­mai că — de­mo­cra­ție fi­ind — nu mai poate da ni­meni din mână ca să se facă ime­diat ceva. În lo­gica cea nouă și de­mo­cra­tică, nea Guță și neica Va­sile merg la vot ca să‑l pună în frunte pe Ion, Emil, Tra­ian sau Vic­tor Vi­o­rel, care ne spun tu­tu­ror “știți ce, bă ro­mâ­ni­lor, hai sictir!”.

Și te în­trebi ce va rămâne în urmă noas­tră, a ge­ne­ra­ți­i­lor as­tea pline de sic­tir, din care fac și eu parte. N‑am con­struit dru­muri, nici pi­ra­mide, nici mâ­năs­tiri. Lă­săm în urma noas­tră doar bu­ta­fo­ria ri­di­colă a unui im­pe­riu con­su­me­rist, po­ves­tind ne­po­ti­lor noș­tri cum am clădit‑o noi — cu bra­țele și min­tea noas­tră — din oferte și pro­mo­ții. Pro­ba­bil ne­im­pre­sio­nați de po­ves­tea pe care le‑o vom spune, ur­ma­șii noș­tri se vor mi­nuna tot la pi­ra­mi­dele și pa­la­tele an­tice, ri­di­cate de niște sclavi ne­rozi, des­pre care pu­tem de­pune măr­tu­rie că sunt ab­so­lut ne­ci­vi­li­zați prin com­pa­ra­ție cu noi.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Alice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Vor ra­mane po­zele sel­fie, pe cine stie ce su­port inca neinventat.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.