O rubrică nouă: revista presei

Ca orice om care a dobân­dit o oareș­care obișn­uință în a‑și trăi viața, la cei cin­cizeci de ani ai mei am și eu câteva tabi­e­turi. Printre ele este modul în care îmi încep ziua. Sunt dimineți în care anticipez ora de trezire, petrecându-mi cam un sfert de ceas în nehotărârea așter­nu­tu­lui, aștep­tând să aud glasul lui Car­men care îmi vestește că e tim­pul să mă trezesc. Alte­ori, mai rar, m‑aș lăsa pradă încă unui ceas de somn, care însă e doar părel­nic pen­tru că — chiar dacă l‑aș ade­meni — nu mi-ar coborî peste pleoape. Invari­abil însă ziua con­tinuă apoi în fotoliul meu, cu o cafea fierbinte și aro­mată — tot Car­men, îngerul păz­i­tor al dimineților mele — și lec­tura pre­sei online.

Pen­tru că nu-mi place să alerg de pe un site pe altul, folos­esc un news­reader. Multă vreme am fost pri­eten cu Google Reader, dar de când l‑au închis a tre­buit să caut altceva. După câteva încer­cări nu toc­mai fericite am ajuns la Inore­ader cu care am înfiri­pat o min­unată pri­ete­nie. Acolo se adună toate noutățile, așteptându-mă să le răs­foi­esc. Numai că…

Numai că min­unata presă online a devenit un fel de ghiveci. Aproape toate pub­li­cați­ile, oricât de serioase s‑ar pretinde, afișează un melanj incom­pre­hen­si­bil de știri mai mult sau mai puțin rel­e­vante, fără posi­bil­i­tatea de a le tria în vreun fel alt­fel decât prin lec­tura titlurilor. Așa că sunt obligat să aflu că s‑a răs­tur­nat un microbuz la Brebeni (unde naiba o fi asta?), că fiica lui David Beck­ham e printre cei mai ele­ganți copii din lume (așa, și?), că Petrolul a învins și și‑a recăpă­tat zâm­be­tul (cum o fi zâm­bind o echipă de fot­bal?) și că juris­tul Teo Câr­naț (cine o fi ăsta?) are opt case. Printre toate astea găs­esc câte ceva despre situ­ația din Ucraina sau despre accizele pe care le mai inven­tează Vic­tor Viorel — lucruri care mă intere­sează mult mai mult, după cum ați intuit prob­a­bil.

Chinul ăsta zil­nic de a selecta lucrurile oare­cum rel­e­vante de zgo­mo­tul de fond al pre­sei mon­dene m‑a făcut să mă gân­desc că ar fi mișto să existe un agre­ga­tor de știri care să poată fi setat pe prefer­ințe per­son­ale și să poți citi doar ceea ce te intere­sează. Am început să mă gân­desc cum s‑ar putea face așa ceva și destul de repede am înțe­les că nu există nici o modal­i­tate să pun asta în prac­tică. Pub­li­cați­ile online trăi­esc acum din numărul de pagini vizual­izate, deci nu au nici un interes să îți ofere modal­ități de a fi pre­tențios. Dim­potrivă tre­buie să intri în arti­col pen­tru că titlul îți spune că e sen­za­țional, n‑ai să crezi, e șocant și cutremură­tor, iar din conțin­u­tul arti­colu­lui afli că lui Bianca Drăgușanu i‑a ieșit un furun­cul pe buca dreaptă. M‑am resem­nat deci să par­curg zil­nic acest mozaic de infor­mații, căutând lucrurile intere­sante, demne de citit. Cu sig­u­ranță nu le descopăr pe toate.

Într‑o dimineață, sco­tocind prin con­fig­urările din Inore­ader, am băgat de seamă că poți să definești etichete per­son­al­izate pe care să le aso­ciezi arti­colelor pe care le citești. De fapt asta știam, dar și mai mișto, etichetele astea au un RSS pro­priu, adică după ce ai atribuit eticheta respec­tivă unor arti­cole poți să le pub­lici pen­tru alții, gata selec­tate. Cum WordPress-ul pe care stă blogul meu are o gră­madă de agre­ga­toare RSS care pot pune toate astea la un loc, ideea a încolțit ime­diat. Dacă eu nu pot să primesc știr­ile fil­trate, cel puțin aș putea oferi altora rezul­tatul selecți­ilor mele. Și uite așa a apărut revista pre­sei.

PS Dacă știti site-uri intere­sante care au RSS feed și mer­ită incluse în revista pre­sei, spuneți-mi-le. Dacă descoper­iți arti­cole mișto care mie mi-au scă­pat, ziceți, nu fiți egoiști. În timp, împre­ună, îmbunătățim fluxul de știri.

PPS Mulțu­miri spe­ciale lui Ciprian, care mi‑a dat sfa­turi foarte bune pen­tru design.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Petrica

    ziare.com web/android

  2. Alice

    Si eu mi-am schim­bat foarte mult sursele/obiceiurile de lec­tura online in ultimul timp. Si mai degraba urmaresc anu­miti ziaristi/analisti decat anu­mite pub­li­catii. Si chiar am avut o ten­ta­tiva de a‑i pro­mova pe acesti oameni pe face­book, insa facebook-ului nu‑i plac eroii mei. Niciun like. Ce‑i drept, pos­tul nu avea poze.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu