Ca orice om care a do­bân­dit o oa­reș­care obiș­nu­ință în a‑și trăi viața, la cei cinci­zeci de ani ai mei am și eu câ­teva ta­bie­turi. Prin­tre ele este mo­dul în care îmi în­cep ziua. Sunt di­mi­neți în care an­ti­ci­pez ora de tre­zire, pe­tre­cându-mi cam un sfert de ceas în ne­ho­tă­rârea aș­ter­nu­tu­lui, aș­tep­tând să aud gla­sul lui Car­men care îmi ves­tește că e tim­pul să mă tre­zesc. Al­te­ori, mai rar, m‑aș lăsa pradă încă unui ceas de somn, care însă e doar pă­rel­nic pen­tru că — chiar dacă l‑aș ade­meni — nu mi-ar co­borî peste ple­o­ape. In­va­ri­a­bil însă ziua con­ti­nuă apoi în fo­to­liul meu, cu o ca­fea fi­er­binte și aro­mată — tot Car­men, în­ge­rul păzi­tor al di­mi­ne­ți­lor mele — și lec­tura pre­sei on­line.

Pen­tru că nu-mi place să alerg de pe un site pe al­tul, fo­lo­sesc un new­srea­der. Multă vreme am fost pri­e­ten cu Go­o­gle Rea­der, dar de când l‑au în­chis a tre­buit să caut alt­ceva. După câ­teva în­cer­cări nu toc­mai fe­ri­cite am ajuns la Ino­rea­der cu care am în­fi­ri­pat o mi­nu­nată pri­e­te­nie. Acolo se adună toate no­u­tă­țile, aș­tep­tându-mă să le răs­fo­iesc. Nu­mai că…

Nu­mai că mi­nu­nata presă on­line a de­ve­nit un fel de ghi­veci. Aproape toate pu­bli­ca­ți­ile, ori­cât de se­ri­oase s‑ar pre­tinde, afi­șează un me­lanj in­com­pre­hen­si­bil de știri mai mult sau mai pu­țin re­le­vante, fără po­si­bi­li­ta­tea de a le tria în vreun fel alt­fel de­cât prin lec­tura ti­tlu­ri­lor. Așa că sunt obli­gat să aflu că s‑a răs­tur­nat un mi­cro­buz la Bre­beni (unde naiba o fi asta?), că fiica lui Da­vid Be­c­kham e prin­tre cei mai ele­ganți co­pii din lume (așa, și?), că Pe­tro­lul a în­vins și și‑a re­că­pă­tat zâm­be­tul (cum o fi zâm­bind o echipă de fo­tbal?) și că ju­ris­tul Teo Câr­naț (cine o fi ăsta?) are opt case. Prin­tre toate as­tea gă­sesc câte ceva des­pre si­tu­a­ția din Ucraina sau des­pre ac­ci­zele pe care le mai in­ven­tează Vic­tor Vi­o­rel — lu­cruri care mă in­te­re­sează mult mai mult, după cum ați in­tuit pro­ba­bil.

Chi­nul ăsta zil­nic de a se­lecta lu­cru­rile oa­re­cum re­le­vante de zgo­mo­tul de fond al pre­sei mondene m‑a fă­cut să mă gân­desc că ar fi mișto să existe un agre­ga­tor de știri care să poată fi se­tat pe pre­fe­rințe per­so­nale și să poți citi doar ceea ce te in­te­re­sează. Am în­ce­put să mă gân­desc cum s‑ar pu­tea face așa ceva și des­tul de re­pede am în­țe­les că nu există nici o mo­da­li­tate să pun asta în prac­tică. Pu­bli­ca­ți­ile on­line tră­iesc acum din nu­mă­rul de pa­gini vi­zu­a­li­zate, deci nu au nici un in­te­res să îți ofere mo­da­li­tăți de a fi pre­ten­țios. Dim­po­trivă tre­buie să in­tri în ar­ti­col pen­tru că ti­tlul îți spune că e sen­zațio­nal, n‑ai să crezi, e șo­cant și cu­tre­mu­ră­tor, iar din con­ți­nu­tul ar­ti­co­lu­lui afli că lui Bi­anca Dră­gu­șanu i‑a ie­șit un fu­run­cul pe buca dreaptă. M‑am re­sem­nat deci să par­curg zil­nic acest mo­zaic de in­for­ma­ții, că­u­tând lu­cru­rile in­te­re­sante, demne de ci­tit. Cu si­gu­ranță nu le des­co­păr pe toate.

Într‑o di­mi­neață, sco­to­cind prin con­fi­gu­ră­rile din Ino­rea­der, am bă­gat de seamă că poți să de­fi­nești eti­chete per­so­na­li­zate pe care să le aso­ciezi ar­ti­co­le­lor pe care le ci­tești. De fapt asta știam, dar și mai mișto, eti­che­tele as­tea au un RSS pro­priu, adică după ce ai atri­buit eti­cheta res­pec­tivă unor ar­ti­cole poți să le pu­blici pen­tru al­ții, gata se­lec­tate. Cum Wor­d­Press-ul pe care stă blo­gul meu are o gră­madă de agre­ga­toare RSS care pot pune toate as­tea la un loc, ideea a în­col­țit ime­diat. Dacă eu nu pot să pri­mesc ști­rile fil­trate, cel pu­țin aș pu­tea oferi al­tora re­zul­ta­tul se­lec­ți­i­lor mele. Și uite așa a apă­rut re­vista pre­sei.

PS Dacă știti site-uri in­te­re­sante care au RSS feed și me­rită in­cluse în re­vista pre­sei, spu­neți-mi-le. Dacă des­co­pe­riți ar­ti­cole mișto care mie mi-au scă­pat, zi­ceți, nu fiți ego­iști. În timp, îm­pre­ună, îm­bu­nă­tă­țim flu­xul de știri.

PPS Mul­țu­miri spe­ci­ale lui Ci­prian, care mi‑a dat sfa­turi foarte bune pen­tru de­sign.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Petrica

    ziare.com web/android

  2. Alice

    Si eu mi-am schim­bat foarte mult sursele/obiceiurile de lec­tura on­line in ul­ti­mul timp. Si mai de­graba ur­ma­resc anu­miti ziaristi/analisti de­cat anu­mite pu­bli­ca­tii. Si chiar am avut o ten­ta­tiva de a‑i pro­mova pe acesti oa­meni pe fa­ce­book, insa fa­ce­book-ului nu‑i plac eroii mei. Niciun like. Ce‑i drept, pos­tul nu avea poze.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.