Re­mar­ca­sem nu de­mult un ar­ti­col care vor­bea des­pre ge­ne­ra­lul ame­ri­can Ge­orge Po­muț, un emi­grant ro­mân cu ex­pe­riență mi­li­tară, care a ajuns să joace un rol sem­ni­fi­ca­tiv în răz­bo­iul de se­ce­siune. În­tre al­tele el a fost unul din­tre cei care au ne­go­ciat cu Ru­sia cum­pă­ra­rea sta­tu­lui Ala­ska pen­tru a‑l in­clude te­ri­to­ri­u­lui ame­ri­can. La vre­mea aceea ru­șii se te­meau că îl vor pierde ori­cum, în vreun răz­boi cu oc­ci­den­ta­lii, după ce toc­mai în­ca­sa­seră o mamă de bă­taie de la ei în răz­bo­iul Cri­meii. Așa că au vân­dut Ala­ska cu vreo 7,2 mi­li­oane de do­lari, bani mulți la vre­mea aceea.

Achi­zi­ția a stâr­nit o su­me­de­nie de con­tro­verse în Ame­rica, ajun­gându-se până la a‑l face ne­bun pe Bill Seward — prin­ci­pa­lul ne­go­ci­a­tor ame­ri­can — pen­tru că a ac­cep­tat un preț așa de mare. Lu­cru­rile fu­se­seră deja fă­cute însă, iar mai apoi dom­nul Gigi Po­muț a fost tri­mis con­sul la Saint Pe­ter­sburg, ceea ce azi s‑ar fi in­ter­pre­tat ca o si­ne­cură cel pu­țin du­bi­oasă după așa o tranzac­ție. Fapt este că dom­nul con­sul ge­ne­ral a ră­mas până la moarte în Ru­sia, fi­ind în­mor­mân­tat la Smo­lensk.

Ul­te­rior s‑a do­ve­dit că Ala­ska era plină de pe­trol și gaze, ca să nu mai po­me­nesc de mul­ții ame­ri­cani care se vor fi îm­bo­gă­țit în epoca că­u­tă­to­ri­lor de aur. Dar din­colo de toate, pri­vind la is­to­ria mai re­centă, nu poți să nu te în­trebi cum ar fi ară­tat ba­lanța pu­te­rii mondi­ale dacă Ala­ska ar fi fost ru­sească, iar URSS ar fi fost bine în­șu­ru­bat în coasta Ame­ri­cii de Nord, eta­lându-și fru­mu­sețe de ogive nu­cleare în­drep­tate pri­e­te­nește că­tre ame­ri­cani și can­a­dieni. Pro­ba­bil că lu­cru­rile ar fi fost mult mai com­pli­cate pen­tru toată lu­mea oc­ci­den­tală și pen­tru de­mo­cra­ție.

Cri­meea pier­dută în 1856 a re­ve­nit până la urmă ru­și­lor. Însă Ala­ska a ră­mas, din fe­ri­cire, ame­ri­cană. Pre­țul plătit atunci ar în­semna azi vreo 433 mi­li­arde de do­lari. Adică vreo 3% din PIB-ul Sta­te­lor Unite. Până la urmă n‑a fost o afa­cere chiar proastă, nu?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.