Acum mai bine de do­uă­zeci și cinci de ani, la Bra­șov, eram toți foarte bio-eco. De pildă ne du­ceam la cur­suri fie pe jos, fie cu mij­loace de trans­port ne­po­lu­ante. Mer­geam pe jos mai ales vara, pe strada Fă­ge­tu­lui, apoi pe După Zi­duri — pe Sena, cum ne plă­cea să spu­nem — până la Poarta Schei, iar unul din mo­tive era că trans­por­tul în co­mun ve­nea din an în paște. Iarna, ne­fi­ind ca vara, ne în­vred­ni­ceam să în­ghe­țăm în sta­ție, dar nu ne su­iam de­cât în auto­buze elec­trice, care nu po­luau me­diul în­con­ju­ră­tor, pen­tru că aveam o pro­fundă con­ști­ință ecologică.

Pe vre­mea aia auto­bu­ze­lor elec­trice le zi­ceam tro­lei­buze și sunt ab­so­lut si­gur că nu cos­tau fi­e­care o juma’ de mi­lion de euro.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.