Să gu­ver­nezi cu suc­ces o țară e o treabă com­pli­cată. Tre­buie să în­țe­legi o gră­madă de con­cepte eco­no­mice și so­ci­ale, să le pui cap la cap, să ai niște obiec­tive re­a­liste și clare că­tre care să te în­drepți și câ­teva in­stru­mente de mă­sură ale pro­gre­se­lor pe care le faci. Ba mai mult, tre­buie să cu­noști ris­cu­rile pla­nu­ri­lor tale și să pre­gă­tești pla­nuri de re­zervă pen­tru ca­zul în care lu­cru­rile nu se în­tâm­plă exact cum ai plă­nuit. Toate as­tea se nu­mesc stra­te­gie po­li­tică și e ceea ce lip­sește de do­uă­zeci și cinci de ani în Ro­mâ­nia post-de­cem­bristă. Clasa po­li­tică care s‑a creat în acești ani nu e doar dez­in­te­re­sată de o ast­fel de abor­dare, ci și com­plet in­ca­pa­bilă să o pună în prac­tică.

Prin com­pa­ra­ție, ca stra­teg, până și Ceau­șescu era net su­pe­rior. Ide­ile lui erau com­plet greșite, dar in­com­pa­ra­bil mai ar­ti­cu­late. Ur­mă­rea niște obiec­tive stu­pide, dar ex­trem de clare. A vrut să scape de da­to­ria ex­ternă — o idee tâm­pită, care a adus multă su­fe­rință po­pu­la­ției — și a ima­gi­nat un în­treg șir de mă­suri eco­no­mice și po­li­tice ca să atingă acest țel. În ’89 a și re­u­șit. A vrut să mo­der­ni­zeze sa­tul ro­mâ­nesc și și‑a pus con­sec­vent în apli­care pla­nu­rile — trec aici peste mo­da­li­tă­țile com­plet abe­rante prin care a pus asta în apli­care, doar pen­tru a sub­li­nia că exista o anu­mită de­ter­mi­nare și con­sec­vență în gu­ver­na­rea de atunci, care azi a dis­pă­rut com­plet.

În criza asta de idei des­pre ce ar tre­bui fă­cut, ima­gi­nați-vă gu­ver­nan­tul ro­mân, recte Vic­tor Vi­o­rel, ve­nind di­mi­neața la ser­vi­ciu. S‑a ui­tat di­mi­neață la doc­to­rița Plu­șica, a ju­cat un bas­chet cu bă­ie­ții și di­seară merge la o bere cu pri­e­te­nii pe­se­diști. În­tre toate as­tea cu ce să-și um­ple tim­pul? Ne­a­vând un plan de ur­mat, Vic­tor Vi­o­rel are ne­voie de pro­bleme pe care să le re­zolve, ca să arate lu­mii și sieși că face ceva, că se află în treabă. Și cum Ro­mâ­nia nu duce lipsă de pro­bleme, agenda lui e me­reu tim­pul plină de ma­te­rial de lu­cru: o or­do­nanță de rec­ti­fi­cat, niște taxe ne­co­lec­tate, un di­rec­tor al unei com­pa­nii de stat care tre­buie în­lo­cuit, o con­fe­rință de presă ca să‑l în­jure pe Bă­sescu. Însă toate as­tea nu pro­duc nici un fel de efecte con­crete în viața re­ală.

De aia e bine să se mai în­tâm­ple câte o ca­la­mi­tate din când în când: o ex­plo­zie de bu­te­lie, un in­cen­diu. Gu­ver­nul își ia re­pede cos­tu­mul de su­per­man și dă fuga să sal­veze pe cei nă­păs­tu­iți. Însă cele mai bune ca­tas­trofe sunt alea na­tu­rale pen­tru că sunt o mul­țime de vic­time de sal­vat, deci mai mult ca­pi­tal po­li­tic de adu­nat. De pildă o inun­da­ție. Atunci Vic­tor Vi­o­rel și Li­viu pot ieși în mij­lo­cul po­po­ru­lui ca să re­zolve “tre­bu­rile mari” ale ță­rii. Se de­mon­strează ome­nia con­du­că­to­ri­lor (domn’ pri­mar, să vă asi­gu­rați că toată lu­mea pri­mește pâine și apă gra­tuit, da?), se pun în­tre­bări cre­tine (și, ia zi tanti Leana, când a ve­nit apa?), se re­zolvă pro­bleme punc­tu­ale (bă, voi doi, îl du­ceți pe nea Va­sile să stea la școală până se re­trag apele), se re­la­țio­nează la nivel per­so­nal (nea Ilie, stai li­niș­tit, tre­cem pe la ma­tale când ne în­toar­cem). Gu­ver­nul e acolo, mișcă lu­cru­rile, deci e com­pe­tent.

Și pen­tru ca to­tul să do­bân­dească o di­men­siune na­țio­nală, demnă de un prim mi­nis­tru, se iau și de­ci­zii ma­jore: fa­cem un dig, ca să pro­te­jăm sa­tele. Ab­sor­biți de ne­ca­zu­rile de mo­ment vic­ti­mele de azi nu se în­treabă, cum ar fi fi­resc, de ce a tre­buit să vină apa peste ei ca să se ia o ast­fel de mă­sură. Sau de ce domnu’ Li­viu în 16 ani de con­dus ju­de­țul lor nu a adus nici­o­dată vorba de ne­ce­si­ta­tea unui dig într‑o zonă de risc. Sunt doar bu­cu­roși că se face în sfâr­șit ceva pen­tru ei. Însă nu prea mult, doar stric­tul ne­ce­sar, atât cât să rămână loc pen­tru alte ne­no­ro­ciri ce vor pica pe ca­pul lor, iar Vic­tor Vi­o­rel și Li­viu să poată veni din nou să‑i sal­veze.

În­tre timp ei nu tre­buie de­cât să vo­teze. Pe cine? Nu vă ba­teți ca­pul, le zice domnu’ Li­viu.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.