Din­tre toate sfa­tu­rile pe care ni le dau me­di­cii când mai mer­gem pe la câte un con­trol, pe mine ăla cu evi­ta­rea stre­su­lui mă ener­vează cel mai mult. Une­ori îmi vine să îi în­treb cum arată stre­sul ăsta de care vor­besc ei, ca să știu să‑l oco­lesc. Ge­nul ăsta de re­co­man­dări me­di­cale ina­pli­ca­bile aș pu­tea să le dau și eu, fără să stu­diez me­di­cina. Cum naiba să eviți stre­sul într-un oraș pre­cum Bucureștiul?

Ar tre­bui să nu mai cir­culi cu ma­șina, pen­tru că tra­fi­cul este stre­sant. Ar în­semna să nu mai mergi la muncă, pen­tru că ser­vi­ciul im­plică res­pon­sa­bi­li­tăți stre­sante. Ar în­semna să eviți ma­ga­zi­nele pen­tru că aglo­me­ra­ția și ne­sim­ți­rea con­ce­tă­țe­ni­lor tăi te stre­sează. Ar în­semna să lo­cu­iești în pus­ti­e­tate pen­tru că in­ter­sec­ta­rea cu co­lo­ca­ta­rul ro­mân e o per­ma­nentă sursă de stres. Ar în­semna să in­ter­zici fa­mi­liei să-ți vor­bească des­pre pro­bleme, pen­tru că veș­tile proaste te stre­sează. Ar în­semna să nu te mai duci la me­dic pen­tru că sfa­tu­rile lor te stre­sează. Ar în­semna să nu mai tră­iești. Cre­deți că me­di­cii nu știu toate as­tea? De bună seamă că știu. Si to­tuși ne spun: evi­tați stresul.

Iar sin­gu­rul mod în care poți aplica sfa­tul lor este acela de a de­veni ne­pă­să­tor la toate cele ce se în­tâm­plă în ju­rul tău. Să ig­nori pe toti cei­lalți din jur dim­pre­ună cu sen­ti­men­tele și pă­re­rile lor. Să răs­punzi min­ciu­nii cu una și mai mare. Să-ți sic­ti­rești ve­ci­nii. Să faci la vo­lan orice îți trece prin cap ca să scapi de tra­fic, ignorându‑i pe cei­lalți. Să fugi de ris­curi la ser­vi­ciu, făcându‑i pe al­ții răs­pun­ză­tori de eșe­cu­rile tale. Să te bagi în față, dacă sta­tul la coadă te stre­sează. Și chiar dacă to­tuși te mai ener­vezi une­ori, să-ți des­carci ner­vii ime­diat, pe ori­cine îți este la în­demână. Să de­vii ne­sim­ți­tul per­fect, mi­to­ca­nul su­prem. Ast­fel, îți spune chiar me­di­cina mo­dernă, vei fi per­fect sănătos.

Și uite așa în­cepi să re­a­li­zezi că nu tră­iești de fapt într‑o lume de ne­sim­țiți. Mi­to­ca­nii din ju­rul tău sunt doar niște bieți se­meni ai tăi care se stră­du­iesc, ca și tine, să evite stre­sul. Pen­tru că așa le‑o fi re­co­man­dat medicul.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    • Sorin Sfirlogea

      Tipa are ca­rismă, e clar. Te­o­ria ei… s‑ar pu­tea să fie ceva ade­văr în ea.

  1. Alice

    Dar des­pre ce­rin­țele de la an­ga­jare ce zici? ”Re­zis­tent la stres”. Nu, nu re­zist la stres, îl simt al nai­bii cum mi­șună peste tot și‑i cad în mreje.

    • Sorin Sfirlogea

      Ar tre­bui spus la in­ter­viu: eu re­zis­tent sunt, dar mi‑a zis me­di­cul să‑l evit :))


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.