Dintre toate sfaturile pe care ni le dau medicii când mai mergem pe la câte un control, pe mine ăla cu evitarea stresului mă enervează cel mai mult. Uneori îmi vine să îi întreb cum arată stresul ăsta de care vorbesc ei, ca să știu să‑l ocolesc. Genul ăsta de recomandări medicale inaplicabile aș putea să le dau și eu, fără să studiez medicina. Cum naiba să eviți stresul într-un oraș precum Bucureștiul?
Ar trebui să nu mai circuli cu mașina, pentru că traficul este stresant. Ar însemna să nu mai mergi la muncă, pentru că serviciul implică responsabilități stresante. Ar însemna să eviți magazinele pentru că aglomerația și nesimțirea concetățenilor tăi te stresează. Ar însemna să locuiești în pustietate pentru că intersectarea cu colocatarul român e o permanentă sursă de stres. Ar însemna să interzici familiei să-ți vorbească despre probleme, pentru că veștile proaste te stresează. Ar însemna să nu te mai duci la medic pentru că sfaturile lor te stresează. Ar însemna să nu mai trăiești. Credeți că medicii nu știu toate astea? De bună seamă că știu. Si totuși ne spun: evitați stresul.
Iar singurul mod în care poți aplica sfatul lor este acela de a deveni nepăsător la toate cele ce se întâmplă în jurul tău. Să ignori pe toti ceilalți din jur dimpreună cu sentimentele și părerile lor. Să răspunzi minciunii cu una și mai mare. Să-ți sictirești vecinii. Să faci la volan orice îți trece prin cap ca să scapi de trafic, ignorându‑i pe ceilalți. Să fugi de riscuri la serviciu, făcându‑i pe alții răspunzători de eșecurile tale. Să te bagi în față, dacă statul la coadă te stresează. Și chiar dacă totuși te mai enervezi uneori, să-ți descarci nervii imediat, pe oricine îți este la îndemână. Să devii nesimțitul perfect, mitocanul suprem. Astfel, îți spune chiar medicina modernă, vei fi perfect sănătos.
Și uite așa începi să realizezi că nu trăiești de fapt într‑o lume de nesimțiți. Mitocanii din jurul tău sunt doar niște bieți semeni ai tăi care se străduiesc, ca și tine, să evite stresul. Pentru că așa le‑o fi recomandat medicul.
3:04
O prezentare TED destul de interesantă, pe tema asta
7:04
Tipa are carismă, e clar. Teoria ei… s‑ar putea să fie ceva adevăr în ea.
11:04
Dar despre cerințele de la angajare ce zici? ”Rezistent la stres”. Nu, nu rezist la stres, îl simt al naibii cum mișună peste tot și‑i cad în mreje.
21:04
Ar trebui spus la interviu: eu rezistent sunt, dar mi‑a zis medicul să‑l evit :))