Ob­serv că în ju­rul meu sunt des­tul de mulți oa­meni care as­cultă mu­zică în timp ce lu­crează pe cal­cu­la­tor. N‑aș ști să spun dacă sunt ma­jo­ri­tari cei care pre­feră asta, dar pare că nu­mă­rul lor e des­tul de mare. Eu rămân foarte mi­rat de prac­tica asta pen­tru că mie nu mi‑a ie­șit nici­o­dată, cu toate că am în­cer­cat de câ­teva ori.

Pro­ba­bil că di­fe­rența esen­ți­ală este mo­dul în care eu as­cult mu­zică. Pen­tru mine nu e un zgo­mot de fond, ci o as­cul­tare ac­tivă prin care în­cerc să de­slu­șesc tema me­lo­dică, ar­mo­ni­ile fo­lo­site, orches­tra­ția, ver­su­rile — dacă există — și să mă bu­cur de com­bi­na­ția lor, une­ori mai re­u­șită, al­te­ori nu chiar. Din mo­ti­vul ăsta nu pot să fac alt­ceva în­tre timp — în­treaga mea aten­ție e ab­sor­bită de ceea ce as­cult și-mi este im­po­si­bil să fac con­co­mi­tent alt­ceva care să fie sem­ni­fi­ca­tiv din punct de ve­dere in­te­lec­tual. S‑ar pu­tea să fie o li­mi­tare a mea.

În spa­ți­ile des­chise ale bi­ro­u­ri­lor mo­derne obi­ce­iul de a as­culta mu­zică în căști e foarte frec­vent. Mo­ti­va­ția prin­ci­pală este fap­tul că gă­lă­gia co­le­gi­lor dis­trage aten­ția și îm­pie­dică munca in­te­lec­tu­ală. So­lu­ția este însă ciu­dată din punc­tul meu de ve­dere: ne­mul­țu­mi­tul în­lo­cu­iește un zgo­mot de fond cu un alt fel de zgo­mot de fond, te­o­re­tic mai plă­cut, dar la fel de sus­cep­ti­bil de a dis­trage aten­ția. Poate că ex­pli­ca­ția con­stă exact în na­tura aces­tei gă­lă­gii — con­ver­sa­ți­ile co­le­gi­lor dis­trag aten­ția pen­tru că sunt in­te­re­sante prin con­ți­nu­tul lor, pe când mu­zica as­cul­tată e doar un ritm re­pe­ti­tiv și ne­in­te­re­sant cu care ci­neva se poate aco­moda. Ce se în­tâm­plă însă cu gus­tu­rile mu­zi­cale? Nu sunt oare de­for­mate de ti­pul ăsta de as­cul­tare? Sau, dim­po­trivă, ce se în­tâm­plă cu ca­li­ta­tea mun­cii dacă aten­ția este to­tuși mă­car par­țial di­rec­țio­nată spre mu­zica ascultată?

Ar mai fi apoi cei care dau mu­zica ex­trem de tare, atât de tare în­cât cei din jur pot auzi și ei rit­mu­rile care bu­buie în ure­chile per­soa­nei res­pec­tive. Une­ori în­cerc să-mi ima­gi­nez cum aș pu­tea lu­cra as­cul­tând ceva la un vo­lum atât de in­tens și ajung in­va­ri­a­bil la ace­eași con­clu­zie: im­po­si­bil. Așa că, dacă mă ve­deți as­cul­tând ceva la căști, vă rog să nu mă de­ran­jați. As­cult muzică. :))


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Ce bi­ne­cu­vân­tare, să as­culți Ra­dio Ro­mâ­nia mu­zi­cal la serviciu.
    Și sunt zile când asta mi se pare su­prema bi­ne­cu­vân­tare a zilei.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.