Observ că în jurul meu sunt destul de mulți oameni care ascultă muzică în timp ce lucrează pe calculator. N‑aș ști să spun dacă sunt majoritari cei care preferă asta, dar pare că numărul lor e destul de mare. Eu rămân foarte mirat de practica asta pentru că mie nu mi‑a ieșit niciodată, cu toate că am încercat de câteva ori.
Probabil că diferența esențială este modul în care eu ascult muzică. Pentru mine nu e un zgomot de fond, ci o ascultare activă prin care încerc să deslușesc tema melodică, armoniile folosite, orchestrația, versurile — dacă există — și să mă bucur de combinația lor, uneori mai reușită, alteori nu chiar. Din motivul ăsta nu pot să fac altceva între timp — întreaga mea atenție e absorbită de ceea ce ascult și-mi este imposibil să fac concomitent altceva care să fie semnificativ din punct de vedere intelectual. S‑ar putea să fie o limitare a mea.
În spațiile deschise ale birourilor moderne obiceiul de a asculta muzică în căști e foarte frecvent. Motivația principală este faptul că gălăgia colegilor distrage atenția și împiedică munca intelectuală. Soluția este însă ciudată din punctul meu de vedere: nemulțumitul înlocuiește un zgomot de fond cu un alt fel de zgomot de fond, teoretic mai plăcut, dar la fel de susceptibil de a distrage atenția. Poate că explicația constă exact în natura acestei gălăgii — conversațiile colegilor distrag atenția pentru că sunt interesante prin conținutul lor, pe când muzica ascultată e doar un ritm repetitiv și neinteresant cu care cineva se poate acomoda. Ce se întâmplă însă cu gusturile muzicale? Nu sunt oare deformate de tipul ăsta de ascultare? Sau, dimpotrivă, ce se întâmplă cu calitatea muncii dacă atenția este totuși măcar parțial direcționată spre muzica ascultată?
Ar mai fi apoi cei care dau muzica extrem de tare, atât de tare încât cei din jur pot auzi și ei ritmurile care bubuie în urechile persoanei respective. Uneori încerc să-mi imaginez cum aș putea lucra ascultând ceva la un volum atât de intens și ajung invariabil la aceeași concluzie: imposibil. Așa că, dacă mă vedeți ascultând ceva la căști, vă rog să nu mă deranjați. Ascult muzică. :))
12:05
Ce binecuvântare, să asculți Radio România muzical la serviciu.
Și sunt zile când asta mi se pare suprema binecuvântare a zilei.