Oportunități și interese

Nu sunt un adept al teori­ilor con­spir­ațion­iste. Ideea că niște oameni foarte influ­enți se adună nu știu unde și plănui­esc chestii super-complicate, sta­bilind cine, cum și când să acționeze, mi se pare fan­tezistă mai ales din per­spec­tiva fez­abil­ității unor ast­fel de pla­nuri. Ca să le pui în prac­tică ar tre­bui niște mecan­isme extrem de labo­rioase și o armată de oameni care să acționeze în per­fectă coor­donare, ceea ce ar duce mai devreme sau mai târziu la dezvăluirea pub­lică a con­spir­ației.

Cred mai degrabă că există niște interese comune ale unor clase sociale sau ale unor nați­uni, iar când opor­tu­nitățile se ivesc aceia care văd o cale de sat­is­facere a pro­pri­ilor obiec­tive acționează sol­i­dar, dând impre­sia unei coor­donări pre­med­i­tate. În mod simet­ric există îndea­juns de multe (dacă nu cumva chiar majori­tar) nați­uni și clase sociale care nu-și definesc obiec­tivele pro­prii, nu-și clar­i­fică intere­sele și — în mod firesc — sunt inca­pa­bile să fruc­ti­fice momentele favor­a­bile pen­tru că nu există con­sen­sul nece­sar val­ori­ficării opor­tu­nităților.

Cel mai la îndemână exem­plu mi se pare a fi comu­ni­tatea maghiară din Româ­nia, aparent divizată în mai multe facți­uni politice. Unii sunt con­sid­er­ați mod­er­ați, alții mai extrem­iști. Și tot aparent obiec­tivele lor sunt diferite. De curând, prof­itând de con­tex­tul politic din Ucraina, Las­zlo Tokes spunea în par­la­men­tul euro­pean că situ­ația secuilor din Româ­nia este sim­i­lară cu a tătar­ilor din Crimeea și românii au prote­s­tat vehe­ment pen­tru nead­e­vărul unei ast­fel de afir­mații. Iată că mai recent un alt Las­zlo — dom­nul Bor­bely — folosește ace­lași con­text pen­tru a reclama că Româ­nia ar tre­bui să acorde mai multă autonomie minorității maghiare. Cu multă diplo­mație a adău­gat că maghiarii au con­sti­tuit un fac­tor de sta­bil­i­tate care a aju­tat ader­area României la UE și NATO — ceea ce în sub­text ar putea însemna că la fel de bine maghiarii ar putea deveni și un fac­tor de insta­bil­i­tate.

Între mod­er­ații și extrem­iștii maghiari nu există diver­gențe de obiec­tive sau de interese, ci doar deza­cor­duri privind modul de acți­une. Primii cred că e mai bine să aibă răb­dare și să câștige teren pas cu pas, ceilalți spun că ar tre­bui să folosească vio­lența ver­bală și chiar fiz­ică pen­tru a accel­era atin­gerea țelurilor. Însă când opor­tu­ni­tatea se ivește, fără nici o con­siprație pre­al­a­bilă, dis­cur­surile lor se întâl­nesc și mai întot­deauna reușesc să mai facă un pas înainte în sat­is­fac­erea pro­pri­ilor interese.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu