Nu zic că limba ro­mână e ușoară. Mul­ți­mea de ex­cep­ții ale gra­ma­ti­cii poate în­ne­buni un străin care în­cearcă să o în­vețe — am măr­tu­rii în acest sens — și cu si­gu­ranță că e o le­gă­tură di­rectă în­tre în­câl­ceala sin­tac­tică și mor­fo­lo­gică a lim­bii și ten­ta­ția noas­tră na­țio­nală de a adă­uga ori­că­rei legi un no­ian de ex­cep­ții, până când re­gula se su­focă și de­vine ina­pli­ca­bilă din ca­uza lor. As­tea fi­ind spuse, rămân to­tuși la pă­re­rea că pen­tru un ro­mân vor­bi­rea co­rectă a lim­bii este o do­vadă de res­pect și — dacă vreți — de au­ten­tic patriotism.

În ul­tima vreme con­stat că se răs­pân­dește o nouă eroare de ex­pri­mare: con­fu­zia din­tre “da­to­rită” și “din ca­uza”. Aud tot mai des for­mu­lări de ge­nul “da­to­rită ploii m‑am udat până la piele” sau “din ca­uza lui am re­u­șit să ajung la timp”. Oa­meni buni, să re­ca­pi­tu­lăm: da­to­rită se fo­lo­sește când din re­la­ția de ca­u­za­li­tate a ge­ne­rat un efect be­ne­fic, po­zi­tiv, do­rit. Din ca­uza se fo­lo­sește când efec­tul pro­dus de ca­uză este ne­do­rit, ne­ga­tiv. Deci “da­to­rită lui am ajuns la timp” și “din ca­uza ploii m‑am udat până la piele”. Ok?

Mai nou văd că și în presă apar ex­pri­mări din as­tea ne­fe­ri­cite: Ru­sia oferă Ucrai­nei un ul­ti­ma­tum în le­gă­tură cu plata ga­ze­lor na­tu­rale. Un ul­ti­ma­tum nu se oferă, că nu e ca­dou. Un ul­ti­ma­tum se dă. Adică se bagă pe gât. Așa cum ar fi tre­buit să i se bage car­tea de gra­ma­tică jur­na­lis­tu­lui care a com­pus ti­tlul ăsta.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.