Unu mai cu balangă

Dom­nul X și dom­nul Y au ter­mi­nat sesiu­nea de fit­ness de dimi­neață. Stau amân­doi în fața oglin­zii mari din ves­tiar și‐și aran­jează părul cu gel. Pan­ta­lo­nii din stofă lucioasă, cu cro­iul slim după moda zilei, pan­to­fii cu șpiț lus­tru­iți sâr­gu­in­cios, cămă­șile cabrate pe piept și talie tră­dează niște oameni de suc­ces din clasa de mij­loc, ban­cheri sau salesman‐i.

De pe ușa din­spre dușuri apare dom­nul Z, un per­so­naj cu oare­care noto­ri­e­tate, lider de sin­di­cat cu multe apa­ri­ții la tele­vi­zor. Are pe braț, pre­cum chel­ne­rii, pro­so­pul. În rest nimic. Pășește impor­tant, cu o anu­mită înțe­pe­nire ver­ti­cală, menită să atragă aten­ția că nu se jenează deloc să‐și afi­șeze dota­rea mas­culină, fre­zată în stil bra­zi­lian, de a cărei dimen­siune pare foarte mân­dru.

Dom­nul Z îi cunoaște pe domnii X și Y. Se oprește lângă ei și‐i întreabă de vorbă.

- 'Neața. Ce mai ziceți?
– Toc­mai dis­cu­tam că mâine mer­gem la defi­lare de 1 mai, glu­mește dom­nul X aranjându‐și câteva fire de păr mai rebele.

Dom­nul Y simte că e momen­tul să‐și expună cunoș­tin­țele enci­clo­pe­dice:
– Ști­ați, dom'ne, că 1 mai a fost inven­tat de ame­ri­cani? La ei a fost prima dată defi­lare cu mun­ci­tori…
– Exact – com­pletă dom­nul X – și le dădea și lor o bere și‐un ham­bu­r­ger, așa, de săr­bă­toare.

Dez­a­mă­git că n‐a făcut mare impre­sie cu ori­gi­nea săr­bă­to­rii, dom­nul Y se lansează într‐o scurtă spe­cu­la­ție socio­lo­gică:
– Ame­ri­ca­nii ăștia nu‐s proști, și‐au dat seama că tre' să mai faci și câte‐o dis­trac­ție pen­tru oameni…
– Păi, dom'ne – inter­vine dom­nul Z în cali­ta­tea sa de expert al lumii poli­tice – ame­ri­ca­nii nu au cuce­rit lumea cu bombe. Au cucerit‐o cu șprițu' și cu papa… bere, McDo­nalds, ieftin.
– Îhi, aprobă și dom­nul X. Și comu­niș­tii au copiat ches­tia asta, da' 1 mai nu e săr­bă­toare comu­nistă…
– Nu e, dom'ne, con­chide defi­ni­tiv dom­nul Z.

Dom­nul Y simte că nici așa nu a reu­șit să își eta­leze cul­tura gene­rală, așa că mai face o încer­care din per­spec­tiva isto­rică:
– Și ce era rău la defi­lare, dom'ne? Că mie îmi poves­tea taică‐meu: te întâl­neai cu cole­gii, mai schim­bai o vorbă, te râdeai, pe urmă mer­geai și mân­cai mici și beai bere pe gra­tis… te durea la balangă!

Aju­nși în punc­tul acesta al dis­cu­ției, dom­nul X și dom­nul Y nu putură să‐și stă­pâ­nească refle­xul natu­ral de a privi la mân­dre­țea dom­nu­lui Z. Satis­fă­cut că a pri­mit admi­ra­ția pe care o reclama prin ati­tu­di­nea sa exhi­bi­ți­o­nistă, dom­nul Z se înde­părtă legănându‐și pen­du­lul și con­clu­zionând satis­fă­cut:
– Nici măcar acolo…


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu