Cine îl vrea pe Ponta președinte

Zelul cu care pesediștii îl împ­ing pe Ponta să can­dideze la președ­inție este pe zi ce trece tot mai sus­pect. Multă lume începe să se întrebe dacă nu cumva asta e o formă de a‑l scoate din zona exec­u­tivă, trimițându‑l să se man­i­feste dec­o­ra­tiv și impo­tent la Cotroceni. Dar înainte de a da vreun pronos­tic în această priv­ință, hai să inven­tariem motivele pen­tru care mai marii par­tidu­lui roșu ar vrea să‑i facă vânt lui Vic­tor Viorel.

Un prim argu­ment care îmi vine în minte este com­pleta sa incom­pe­tență în materie de admin­is­trație. Oricine are o idee despre ce înseamnă man­age­ment înțelege destul de bine că tot ceea ce face Ponta de când e prim min­istru este să clăm­păne pe la tele­viz­iuni verzi si uscate, împroșcând mai cu seamă către duș­manul cel mare, Băs­escu. Tre­aba de admin­is­trație se face în spatele lui de către oameni care au idee cum se pot manevra pârghi­ile unui guvern. Însă povestea asta nu se mai poate lungi la nes­fârșit, e nevoie de cineva care să țină hățurile guvernării cu o mână fermă, să aibă cura­jul de a împărți buge­tul după interese, pe min­is­tere și județe.

Al doilea argu­ment este că — gri­juliu prob­a­bil cu cari­era sa politică, aflată la început — Ponta a cam bătut în retragere în priv­ința mar­ilor schim­bări pe care mafia pesedistă le plănuise. Legea grațierii și amnistiei, super-imunitățile par­la­mentare, mod­i­ficările din codul penal, bot­nița pusă DNA și justiției în gen­eral sunt tot atâtea exem­ple de slăbi­ci­uni ale actu­alu­lui pre­mier, intol­er­a­bile din per­spec­tiva baronilor par­tidu­lui. Cei opt capi de județ care au ajuns pe mâna DNA nu sunt doar o prob­lemă de imag­ine pen­tru par­tid, ci și un real peri­col pen­tru tot angrena­jul mafiot pen­tru că — mai devreme sau mai târziu — unul din­tre arestați ar putea să dev­ină prea guraliv în fața justiției, decon­spirând lucruri care i‑ar putea trage pe toți la fund.

Al treilea argu­ment este că Ponta are o gură spartă și proastă. Nu știe când să tacă, când să vor­bească și mai ales ce atunci când e provo­cat. Noianul de prostii pe care le deb­itează a început să dev­ină subiect de ban­curi, afec­tând cred­i­bil­i­tatea guvernării. Și chiar dacă intenția pesediștilor nu este aceea de a guverna bine, ci de a mulge finanțele stat­u­lui în favoarea lor, e nevoie totuși de crearea unei per­cepții poz­i­tive în rân­dul pros­timii (să ne amintim de Adrian Năs­tase), care tre­buie con­vinsă că guver­nul lucrează și e com­pe­tent. Ori exact per­cepția asta este pusă sub sem­nul îndoielii din cauza incon­ti­nenței ver­bale a actu­alu­lui pre­mier.

În fine, colac peste pupăză, Ponta începe să man­i­feste niște tend­ințe cen­trifuge, părând că încearcă să se desprindă de influ­ența baronilor. Nu pen­tru a pro­mova o politică a com­pe­tenței și corec­ti­tu­dinii, ci pen­tru a‑și crea pro­pria sferă de influ­ență și de put­ere. Cât încă nu e prea târziu, cât încă alegerile se câștigă prin voința și influ­ența baronilor locali, ches­tia asta tre­buie stopată.

Propul­sat la Cotroceni Ponta e nu doar ani­hi­lat, ci chiar util. Prob­a­bil că pesediștii de frunte gân­desc că lim­bar­ița lui deja prover­bială, ten­tația per­ma­nentă de a vorbi fără să comu­nice nimic este cât se poate de potriv­ită pen­tru a dialoga cu UE și ambasadele occi­den­tale, jus­ti­ficând cu meșteșugite min­ci­uni și perdele de fum faptele de corupție ale mai mar­ilor par­tidu­lui. Rămâne de văzut dacă reprezen­tanții țărilor occi­den­tale vor avea vreun interes să înghită baliv­er­nele pseudo-democratice ale lui Ponta, ști­ind că la adă­pos­tul lor corupția înflo­rește, iar con­tro­la­bil­i­tatea României ca partener UE și NATO scade cu fiecare zi. Eu unul mă îndoi­esc. Pen­tru că impre­sia mea e că în spatele DNA nu e Băs­escu — cum se sug­erează con­tinuu — ci mai degrabă nis­cai inter­puși ai mare­lui licurici.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alice

    Cum lid­er­ilor occi­den­tali le e lene și să ia decizii, v. Ukraina, măcar să se asig­ure că la graniță e unul mai de Doamne-ajută, dar și ăsta e un efort, vai, cât să se mai der­an­jeze și ei.
    Și mi‑e că vom ajunge cu Ponta pe cap. Cu aju­torul celor pe care nu‑i intere­sează polit­ica (că de, ei trăi­esc în copaci, nu‑i afectează) și cu aju­torul nemi­jlocit al ridi­colu­lui — pe numele său de scenă, Băs­escu.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu