Ze­lul cu care pe­se­diș­tii îl îm­ping pe Ponta să can­di­deze la pre­șe­din­ție este pe zi ce trece tot mai sus­pect. Multă lume în­cepe să se în­trebe dacă nu cumva asta e o formă de a‑l scoate din zona exe­cu­tivă, trimițându‑l să se ma­ni­feste de­co­ra­tiv și im­po­tent la Co­tro­ceni. Dar îna­inte de a da vreun pro­nos­tic în această pri­vință, hai să in­ven­ta­riem mo­ti­vele pen­tru care mai ma­rii par­ti­du­lui roșu ar vrea să‑i facă vânt lui Vic­tor Vi­o­rel.

Un prim ar­gu­ment care îmi vine în minte este com­pleta sa in­com­pe­tență în ma­te­rie de ad­mi­nis­tra­ție. Ori­cine are o idee des­pre ce în­seamnă ma­na­ge­ment în­țe­lege des­tul de bine că tot ceea ce face Ponta de când e prim mi­nis­tru este să clămpăne pe la te­le­vi­ziuni verzi si us­cate, îm­proș­când mai cu seamă că­tre du­ș­ma­nul cel mare, Bă­sescu. Treaba de ad­mi­nis­tra­ție se face în spa­tele lui de că­tre oa­meni care au idee cum se pot ma­ne­vra pâr­ghi­ile unui gu­vern. Însă po­ves­tea asta nu se mai poate lungi la nesfâr­șit, e ne­voie de ci­neva care să țină hă­țu­rile gu­ver­nă­rii cu o mână fermă, să aibă cu­ra­jul de a îm­părți bu­ge­tul după in­te­rese, pe mi­nis­tere și ju­dețe.

Al doi­lea ar­gu­ment este că — gri­juliu pro­ba­bil cu ca­riera sa po­li­tică, aflată la în­ce­put — Ponta a cam bă­tut în re­tra­gere în pri­vința ma­ri­lor schim­bări pe care ma­fia pe­se­distă le plă­nu­ise. Le­gea gra­ți­e­rii și am­nis­tiei, su­per-imu­ni­tă­țile par­la­men­tare, mo­di­fi­că­rile din co­dul pe­nal, bo­t­nița pusă DNA și jus­ti­ției în ge­ne­ral sunt tot atâ­tea exem­ple de slă­bi­ciuni ale ac­tu­a­lu­lui pre­mier, in­to­le­ra­bile din per­spec­tiva ba­ro­ni­lor par­ti­du­lui. Cei opt capi de ju­deț care au ajuns pe mâna DNA nu sunt doar o pro­blemă de ima­gine pen­tru par­tid, ci și un real pe­ri­col pen­tru tot an­gre­na­jul ma­fiot pen­tru că — mai de­vreme sau mai târ­ziu — unul din­tre ares­tați ar pu­tea să de­vină prea gu­ra­liv în fața jus­ti­ției, de­con­spi­rând lu­cruri care i‑ar pu­tea trage pe toți la fund.

Al tre­i­lea ar­gu­ment este că Ponta are o gură spartă și proastă. Nu știe când să tacă, când să vor­bească și mai ales ce atunci când e pro­vo­cat. No­ia­nul de pros­tii pe care le de­bi­tează a în­ce­put să de­vină su­biect de ban­curi, afec­tând cre­di­bi­li­ta­tea gu­ver­nă­rii. Și chiar dacă in­ten­ția pe­se­diș­ti­lor nu este aceea de a gu­verna bine, ci de a mulge fi­nan­țele sta­tu­lui în fa­voa­rea lor, e ne­voie to­tuși de cre­a­rea unei per­cep­ții po­zi­tive în rân­dul pros­ti­mii (să ne amin­tim de Adrian Năs­tase), care tre­buie con­vinsă că gu­ver­nul lu­crează și e com­pe­tent. Ori exact per­cep­ția asta este pusă sub sem­nul în­do­ie­lii din ca­uza in­con­ti­nen­ței ver­bale a ac­tu­a­lu­lui pre­mier.

În fine, co­lac peste pu­păză, Ponta în­cepe să ma­ni­feste niște ten­dințe cen­tri­fuge, pă­rând că în­cearcă să se des­prindă de in­flu­ența ba­ro­ni­lor. Nu pen­tru a pro­mova o po­li­tică a com­pe­ten­ței și co­rec­ti­tu­di­nii, ci pen­tru a‑și crea pro­pria sferă de in­flu­ență și de pu­tere. Cât încă nu e prea târ­ziu, cât încă ale­ge­rile se câștigă prin vo­ința și in­flu­ența ba­ro­ni­lor lo­cali, ches­tia asta tre­buie sto­pată.

Pro­pul­sat la Co­tro­ceni Ponta e nu doar ani­hi­lat, ci chiar util. Pro­ba­bil că pe­se­diș­tii de frunte gân­desc că lim­ba­rița lui deja pro­ver­bi­ală, ten­ta­ția per­ma­nentă de a vorbi fără să co­mu­nice ni­mic este cât se poate de po­tri­vită pen­tru a di­a­loga cu UE și am­ba­sa­dele oc­ci­den­tale, jus­ti­fi­când cu meș­te­șu­gite min­ciuni și per­dele de fum fap­tele de co­rup­ție ale mai ma­ri­lor par­ti­du­lui. Rămâne de vă­zut dacă re­pre­zen­tan­ții ță­ri­lor oc­ci­den­tale vor avea vreun in­te­res să în­ghită ba­li­ver­nele pse­udo-de­mo­cra­tice ale lui Ponta, ști­ind că la adă­pos­tul lor co­rup­ția în­flo­rește, iar con­tro­la­bi­li­ta­tea Ro­mâ­niei ca par­te­ner UE și NATO scade cu fi­e­care zi. Eu unul mă în­do­iesc. Pen­tru că im­pre­sia mea e că în spa­tele DNA nu e Bă­sescu — cum se su­ge­rează con­ti­nuu — ci mai de­grabă nis­cai in­ter­puși ai ma­re­lui li­cu­rici.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Cum li­de­ri­lor oc­ci­den­tali le e lene și să ia de­ci­zii, v. Ukraina, mă­car să se asi­gure că la gra­niță e unul mai de Doamne-ajută, dar și ăsta e un efort, vai, cât să se mai de­ran­jeze și ei.
    Și mi‑e că vom ajunge cu Ponta pe cap. Cu aju­to­rul ce­lor pe care nu‑i in­te­re­sează po­li­tica (că de, ei tră­iesc în co­paci, nu‑i afec­tează) și cu aju­to­rul ne­mij­lo­cit al ri­di­co­lu­lui — pe nu­mele său de scenă, Bă­sescu.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.