Am întrebat și eu pe cineva care are lipit pe mașină un abțibild din ăla cu “baby on board” la ce e bun. Și am primit răspunsul la care mă așteptam: ăilalți din trafic, când văd că ai copil în mașină, sunt avertizați să devină mai atenți, să conducă mai preventiv. După o clipă de gândire am primit și un al doilea răspuns: vor fi și mai înțelegători cu șoferul — dar mai frecvent șoferița — mașinii în cauză, acceptând că demarează mai greu, că merge mai încet.
Mărturisesc că eu, ca participant la trafic, nu îmi schimb comportamentul la vederea abțibildului. Mai ales că — de foarte multe ori — la bord nu e nici un copil. Nu vreau să spun că n‑aș fi atent, precaut și înțelegător în general, dar nici nu m‑aș putea lăuda că dau pe dinafară de ce șofer impecabil sunt. Mai fac greșeli, sper că nu foarte multe și de obicei neintenționate, mai înjur pe alții, mai încasez și eu înjurături. Însă abțibildul cu pricina nu are nici un efect — nici pozitiv, nici negativ — asupra mea. Pur și simplu îl ignor.
Și dacă mă gândesc mai bine, cred că mai mult rău face. Adică hai să analizăm puțin ce mesaj transmite el: stimate participant la trafic, te rog să fii civilizat și atent la volan pentru că eu am în mașină un copil. Dacă nu l‑aș avea ar fi absolut ok să te comporți cu mine ca ultimul idiot, să claxonezi că nu mă mișc, să mă depășești pe linia de tramvai, să te bagi cu forța în fața mea și, în general, să faci toate mojiciile posibile. Între adulți e în regulă să fii nesimțit și dobitoc.
Însă vă rog nu când sunt de față copiii pentru că, după cum știți, pe ei îi pregătim să devină Maica Tereza și Mahatma Ghandi.
Lasă un comentariu