Să zicem că ești o persoană iubitoare de plimbări și, din când în când, îți place să te duci în parcul tău preferat pentru câteva ore de relaxare. Și să zicem că parcul ăsta e Cișmigiul. Deci iei autobuzul sau metroul, ajungi la destinație, mai faci câțiva pași și intri în parc. Verdeață, flori, apă, aer (ceva mai) curat. Ești fericit.
Și într‑o zi, fără să ți se ceară părerea, fără să fii înștiințat, găsești o barieră la intrarea în parc și un anunț mare care spune că numai cetățenii rezidenți pe străzile limitrofe parcului au voie să se plimbe în parc. Tot ce poți să faci este să te uiți peste gard cum cei puțini, aleși după criteriul rezidenței, se bucură de ceea până mai ieri era și pentru tine. Te interesezi în stânga și dreapta, încerci să înțelegi rațiunile interdicției, ca să afli doar că așa a decis primarul, că vrea el să le facă parcul cadou celor din zona Cișmigiu. Și te umpli de nervi și începi să te întrebi dacă așa ceva e legal. Însă cui îi pasă de legalitate în București?!?
Ei bine, cam așa e și cu povestea portului Constanța. Ceva care se află în proprietatea statului român — adică și a ta — este trecut în proprietatea primăriei Constanța — adică a clanului Mazăre. Nu‑i așa că‑i mișto România?
16:05
Cred ca acea majoritate e fix invers din pacate.
16:05
George Soare: reteta e simpla. Saracesti un judet/oras, aia care au ceva in cap (majoritatea) sunt nevoiti sa plece din localitatea respectiva ca sa poata sa traiasca, raman asistatii social, pensionarii,etc, sa zicem intr-un cuvant prostimea, cand vine campania le oferi una alta si le promiti diverse (practic ii cumpara prin intermediul unui mit, al salvatorului) si apoi vezi rezultatele.
16:05
Nu m‑am așteptat să produc efectul ăsta 😀
16:05
Pentru putin timp am crezut cazul cu parcul Cismigiu 🙂 Ca si in Arges, ma intreb cum de atata vreme este votat acelasi om in functia de primar. Ce conducator iubit este mazare, dansatorul exotic, cu salariu de primar si chirias de lux.