Miracol, miraculos, miraculând

A fost un mira­col pen­tru noi românii că în '89 a căzut regimul comu­nist. Unora ne place să cre­dem că a fost o rev­oluție stâr­nită de mânia poporu­lui, că mămăliga românească a explo­dat în sfârșit, că românii s‑au deștep­tat din som­nul cel de moarte, așa cum spun ver­surile cân­tecu­lui ce avea să dev­ină ulte­rior imn național. Însă ade­vărul crud este că în can­ce­lari­ile altor state, mai put­er­nice și mai influ­ente, s‑a hotărât că Româ­nia tre­buie să-și schimbe cur­sul isto­riei și au plan­tat printre noi sâm­burii unei lovi­turi de stat îmbră­cate în straie rev­oluționare. Pen­tru că nici­când n‑o visasem posi­bilă noi înșine, rev­oluția a fost un mira­col.

De atunci încoace românii caută omul mirac­u­los care să îi scoată la liman, aducându-le pros­per­i­tatea per­son­ală. Căci ce rost au lib­er­tatea cuvân­tu­lui, democrația și toate cele­lalte loz­inci în numele cărora zice-se au murit eroii rev­oluției dacă ele nu ne umplu pân­tecul și nu ne aduc o mașină în fața blocu­lui? După anii lungi de con­strân­geri mate­ri­ale, micii și berea, merțanul și câș­tigul facil au devenit obiec­tivele noas­tre per­son­ale la care sun­tem îndri­tu­iți să aspirăm, noi cei mai viteji, mai prim­i­tori, mai deștepți și mai nedrep­tățiți din întreaga isto­rie a lumii. Nu mai e nevoie decât de a găsi omul mirac­u­los care ne poate aduce toate astea pe tavă, cumva, nu știm pre­cis cum, tre­aba lui.

Unii s‑au trezit de curând din reve­ria asta, au înțe­les că Godot nu există și au spus: tre­buie să acționăm noi înșine. Dacă omul mirac­u­los nu există, atunci tre­buie să facem noi înșine ceva. Însă nu prin muncă stăruitoare, nu prin efort zil­nic, ci printr-un sin­gur gest măi­as­tru, printr‑o frondă scurtă, printr‑o lovi­tură de maestru. Nu mai căutăm omul mirac­u­los, ci mirac­ulăm noi înșine: boicot elec­toral. Punem cu botul pe labe toată clasa politică actu­ală, coruptă și miz­er­abilă, printr‑o acți­une de o zi. Nu ne ducem la vot și, când nu ne-or vedea la urne, îi facem să se căi­ască amar­nic pen­tru purtarea lor. Se vor îndrepta desigur din greșeala în care au căzut, poate nu ime­diat, dar în douăzeci-treizeci de ani cu sig­u­ranță.

Nu s‑a schim­bat nimic esențial în men­talul românilor. Încă mai cre­dem că doar prin mira­cole putem reuși. Alt­minteri munca zil­nică, truda de a fi în fiecare zi cetățean, e prea obosi­toare. Nu se mer­ită, monșer!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Rodica Ilie

    Asa ar tre­bui sa nu mearga nimeni la vot, dar noi romanii nu putem fi uniti, cei metu­iti cu o galeata sau un mic se duc.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu