A fost un miracol pentru noi românii că în ’89 a căzut regimul comunist. Unora ne place să credem că a fost o revoluție stârnită de mânia poporului, că mămăliga românească a explodat în sfârșit, că românii s‑au deșteptat din somnul cel de moarte, așa cum spun versurile cântecului ce avea să devină ulterior imn național. Însă adevărul crud este că în cancelariile altor state, mai puternice și mai influente, s‑a hotărât că România trebuie să-și schimbe cursul istoriei și au plantat printre noi sâmburii unei lovituri de stat îmbrăcate în straie revoluționare. Pentru că nicicând n‑o visasem posibilă noi înșine, revoluția a fost un miracol.
De atunci încoace românii caută omul miraculos care să îi scoată la liman, aducându-le prosperitatea personală. Căci ce rost au libertatea cuvântului, democrația și toate celelalte lozinci în numele cărora zice-se au murit eroii revoluției dacă ele nu ne umplu pântecul și nu ne aduc o mașină în fața blocului? După anii lungi de constrângeri materiale, micii și berea, merțanul și câștigul facil au devenit obiectivele noastre personale la care suntem îndrituiți să aspirăm, noi cei mai viteji, mai primitori, mai deștepți și mai nedreptățiți din întreaga istorie a lumii. Nu mai e nevoie decât de a găsi omul miraculos care ne poate aduce toate astea pe tavă, cumva, nu știm precis cum, treaba lui.
Unii s‑au trezit de curând din reveria asta, au înțeles că Godot nu există și au spus: trebuie să acționăm noi înșine. Dacă omul miraculos nu există, atunci trebuie să facem noi înșine ceva. Însă nu prin muncă stăruitoare, nu prin efort zilnic, ci printr-un singur gest măiastru, printr‑o frondă scurtă, printr‑o lovitură de maestru. Nu mai căutăm omul miraculos, ci miraculăm noi înșine: boicot electoral. Punem cu botul pe labe toată clasa politică actuală, coruptă și mizerabilă, printr‑o acțiune de o zi. Nu ne ducem la vot și, când nu ne-or vedea la urne, îi facem să se căiască amarnic pentru purtarea lor. Se vor îndrepta desigur din greșeala în care au căzut, poate nu imediat, dar în douăzeci-treizeci de ani cu siguranță.
Nu s‑a schimbat nimic esențial în mentalul românilor. Încă mai credem că doar prin miracole putem reuși. Altminteri munca zilnică, truda de a fi în fiecare zi cetățean, e prea obositoare. Nu se merită, monșer!
15:05
Asa ar trebui sa nu mearga nimeni la vot, dar noi romanii nu putem fi uniti, cei metuiti cu o galeata sau un mic se duc.