#UnițiBlaBlaBla

Stu­pize­nia numită #uni­ți­sal­văm a eșuat în încer­ca­rea ei de a pro­duce un boicot elec­to­ral. Asta mă bucură. Pen­tru că genul ăsta de abor­dări pseudo‐intelectuale, cu iz de hip­s­te­rism post‐socialist și neo‐marxist nu ne pot duce decât într‐o con­fu­zie și mai adâncă, toc­mai potri­vită pen­tru înflo­ri­rea corup­ției și a proas­tei guver­nări.

Totuși se poate spune că absen­te­is­mul a fost la loc de cin­ste. Pen­tru că și‐au văzut atins obiec­ti­vul – un număr redus de votanți  la ale­ge­rile euro­par­la­men­tare – adep­ții ini­ția­ti­vei #uni­ți­sal­văm ar tre­bui să zică bogda­proste și să ne demon­streze cum că prin absen­te­ism se pune pre­siune pe clasa poli­tică. Dacă ne luăm după teo­ria lor, româ­nii au trans­mis poli­ti­cie­ni­lor un sem­nal puter­nic că nu se simt repre­zen­tați, că prin­ci­pi­ile după care se guver­nează sunt ero­nate, că nu mai acceptă corup­ția și min­ciuna gene­ra­li­zate. Deci ce urmează sti­mați goji, rogo­zeni și voi, cei­lalți che­gu­e­va­riști post‐moderni? Stăm toți în cur pe iarbă, o ardem hippie și aștep­tăm ca poli­ti­cie­nii să se căi­ască și să se schimbe?

Se tot insistă în acest cerc pe ideea că înfi­in­ța­rea unui nou par­tid ar tre­bui sim­pli­fi­cată. Că acum e nevoie de un număr ridi­col de mare de ade­renți pen­tru a‐l putea înscrie și din cauza asta nu apar forțe poli­tice valide, care să ne merite votul. Recu­nosc că nu e sim­plu să faci un par­tid. Dar – mă întreb – ar tre­bui să fie? La înce­pu­tul ani­lor '90 regula era că se poate înfi­ința un par­tid cu 250 de sem­nă­turi (dacă bine îmi amin­tesc). Și apă­ru­seră puz­de­rie de par­tide, cu denu­miri care mai de care mai ciu­date pre­cum Sanc­tu­a­rul Meri­tu­lui, Renaș­te­rea Găiești­u­lui și Par­ti­dul Totul pen­tru Țară, toate bene­fi­ci­ind de spri­ji­nul sta­tu­lui pen­tru că, deh!, așa e demo­cra­tic. Se dădeau sedii de par­tid, scu­tiri de taxe, timp de antenă, toate trans­for­ma­bile în surse de veni­turi ili­cite. Cine avea mai multe nea­muri, cu cus­cre, cumă­tri și veriș­cani, o punea de‐un par­tid și‐și cerea drep­tu­rile demo­cra­tice – la asta vrem să ne întoar­cem?

Româ­nii nu se duc la vot pen­tru că nu cred că votul lor face dife­rența, nici­de­cum pen­tru că ar vrea să pro­tes­teze prin asta. Și, para­do­xal, au drep­tate: votul lor nu con­tează. Sau mai bine zis, doar votul nu schimbă nimic. Așa că post‐marxiștii ăștia ar fi mult mai utili dacă ar începe să explice tutu­ror că a fi cetă­țean nu se rezumă la a vota. Pen­tru că după ce votezi tre­buie să urmă­rești cu aten­ție că se și întâm­plă ceea ce s‐a pro­mis și sanc­țio­nezi fără ezi­tare dera­pa­jele și incon­sis­ten­țele. Doar așa con­tezi.

Alt­min­teri ne putem toți înscrie în miș­ca­rea #uni­ți­bla­bla­bla și‐o s‐o ardem toți soci­a­list: noi ne facem că votăm, ei se fac că guver­nează.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. David Dragos

    Pe cuvânt dacă înțe­leg logica asta cu absen­te­is­mul. Mai pri­e­teni una e când știi ca te‐au votat 2 per­soane din 100 alta când te votează 50 si le dai teapa. Sin­gu­rii Avan­ta­jați de absen­te­ism sunt PSD al căror vot nu se bazează pe con­vin­gere si li se rupe dacă astia fac ceva sau nu. O punga de mălai votează pen­tru 5 cor­po­ra­tisti cu staif, hip­s­teri sau cum dracu se numesc.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu