Eu­ropa Nos­tra, por­ta­lul or­ga­ni­za­ți­i­lor care se ocupă de pa­tri­mo­niul cul­tu­ral eu­ro­pean, a pu­bli­cat re­cent lista ce­lor mai pe­ri­cli­tate șapte obiec­tive cul­tu­rale. În­tre ele se gă­sesc și 60 de bi­se­rici de lemn din Ol­te­nia și Transil­va­nia, con­stru­ite în se­co­lul al XVIII-lea și al XIX-lea, a că­ror stare de în­tre­ți­nere este de­plo­ra­bilă. Co­mu­ni­tă­țile lo­cale au fă­cut efor­turi de a le în­tre­ține — spune por­ta­lul — dar ne­vo­ile re­ale ale clă­di­ri­lor de lemn ne­ce­sită un pro­gram de con­ser­vare mult mai laborios.

Ne­fi­ind un bi­se­ri­cos, vă veți în­treba de ce aduc vorba des­pre su­biec­tul ăsta. Nu e ca și cum am duce lipsă de bi­se­rici în Ro­mâ­nia. Așa e. Cred însă că foarte multe din bi­se­ri­cile vechi sunt prin­tre pu­ți­nele urme ale is­to­riei noas­tre și poate ar tre­bui să le acor­dăm aten­ția pe care o me­rită din această per­spec­tivă. Adică, ui­tați-vă în ju­rul vos­tru și spu­neți-mi dacă în afară de Mu­zeul Sa­tu­lui, câ­teva cule ol­te­nești și vreo câ­teva co­nace bo­ie­rești ri­si­pite ici-colo, mai avem vreo urmă a tre­cu­tu­lui nos­tru ca po­por. Transil­va­nia are un pa­tri­mo­niu mai bo­gat — e ade­vă­rat — dar e for­mat mai cu seamă din cas­tele ale gro­fi­lor ma­ghiari sau case și bi­se­rici să­sești (care tre­buie pre­țu­ite și păs­trate și ele, fi­rește). Avem prea pu­ține urme ale is­to­riei ro­mâ­ni­lor. Și toc­mai pen­tru că ar tre­bui să ne păs­trăm un fir al tre­ce­rii noas­tre prin is­to­rie, ca să nu ne ui­tăm ră­dă­ci­nile, bi­se­rici pre­cum cele men­țio­nate de Eu­ropa Nos­tra tre­buie conservate.

În­tre­ba­rea pe care mi‑o pun este de ce nu face asta BOR. Are toate mo­ti­vele să se im­plice — lă­ca­șu­rile re­li­gi­oase îi apar­țin. Au fon­duri des­tule, de­vreme ce își per­mit să ri­dice bi­se­rici noi într-un ritm mai alert de­cât con­stru­iește sta­tul ro­mân școli și spi­tale. Răs­pun­sul e cât se poate de sim­plu: nu ren­tează. Pen­tru că bi­se­ri­cile se află în co­mu­ni­tăți mici, iar cos­tul con­ser­vă­rii e des­tul de mare, rata de re­cu­pe­rare a in­ves­ti­ției prin cu­tia mi­lei, prin aca­tiste și ta­xele de nunți, bo­te­zuri și în­mor­mân­tări e foarte dez­a­van­ta­joasă. Mai bine faci o bi­se­rică nouă în­tre blo­curi, unde e multă lume și scoți ba­nii înzecit.

Pen­tru că or­to­do­xia e și ea sub vre­muri, pre­cum în­treaga țară. Pe vre­mea co­mu­nis­mu­lui po­pii l‑au bi­ne­cu­vân­tat pe Ceau­șescu și oca­zio­nal au mai ci­ri­pit pe la se­cu­ri­tate, că așa fă­cea toată lu­mea. Acum, în ca­pi­ta­lism, ce e mai fi­resc de­cât să cân­tă­rească lu­cru­rile după pro­fi­ta­bi­li­ta­tea lor?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.