Trebuie neapărat să mă instruiesc mai mult despre imprimantele astea 3D. Le văd tot mai prezente în știrile zilei, deocamdată la rubrica chestiilor spectaculoase, nu doar pentru că au un caracter insolit, ci și pentru faptul că unele realizări sunt remarcabile. Îmi amintesc că am văzut o știre despre o casă construită din module imprimate, mai demult au fost niște discuții despre posibilitatea de a produce arme cu o astfel de imprimantă. Dar ceea ce mi‑a atras și mai mult atenția a fost o știre despre o tânără care a reușit să producă rujuri cu o astfel de imprimantă, producându-și acasă cosmeticele proprii. Autorul articolului sugera că — potențial — industria de cosmetice ar trebui să devină îngrijorată de orizonturile pe care le deschide această idee.
Și m‑am gândit că toate astea n‑ar fi posibile dacă n‑ar exista fenomenalul impact al internetului, cu nelimitata sa capacitate de a distribui informații în mod gratuit. Orice ți-ai dori să faci, poți să cauți pe internet și aproape sigur vei găsi suficiente resurse care să te ghideze în direcția dorită, de la grădinărit la construcția unui mic planor. E drept, internetul e plin și de o grămadă de prostii, ceea ce mă fac să mă gândesc că există probabil cel puțin două categorii de utilizatori ai săi: cei care produc și distribuie informație utilă și cei care îl poluează cu propria stupiditate. Din fericire deocamdată e loc pentru ambele categorii.
Dar dacă pui cantitatea asta de informație disponibilă la un loc cu capacitatea de a o transforma în realități materiale, în obiecte de care te poți folosi, înseamnă că (teoretic) tot ce ai nevoie este energie și materii prime pentru imprimare. Cum energia tinde să își mute sursele de la combustibili fosili către cea solară și eoliană, într-un viitor nu foarte îndepărtat nu va fi complet imposibil să îți “imprimi” acasă o bicicletă folosind energie de la panourile tale solare — pare ficțiune, dar credeți-mă că nu e. Chiar zilele trecute citeam că a apărut o imprimantă 3D la un preț foarte competitiv: 149 de dolari. Iar resursele, care pot deveni o problemă, ar putea fi reciclate mult mai simplu prin “topirea” obiectelor care nu-ți mai sunt de folos și reutilizarea materialelor pentru a crea altceva.
Și există tentația să crezi că asta va da o lovitură destul de puternică unor industrii actuale, care se vor vedea concurate de producția individuală de astfel de bunuri. Să fie acestea semnele unui al patrulea val în evoluția economică a omenirii, trecerea de la o societate bazată pe petrol, patente și productie de serie la una bazată pe energie verde, informație partajată și producție individualizată? E o viziune interesantă, dar este și realistă? Unii spun că da.
Eu unul nu mă îngrijorez însă pentru soarta capitalismului în ansamblul său, din două motive. Primul este că va găsi întotdeauna modalități să strivească concurența mică, dacă nu prin ieftinirea produselor lor, măcar prin controlul materiilor prime. Iar al doilea este că întotdeauna va exista o sumă respectabilă de indivizi care vor trăi cu căștile în urechi și ochii în ecranul unui dispozitiv mobil, prea preocupați de propria lor suficiență ca să observe că se pot transforma din simpli consumatori în oameni liberi și creativi.
11:05
Nu cred că avem cum să oprim în vreun fel înclinațiile spre rău ale oamenilor. Indiferent ce tehnologie sau stil de viață am adopta, genul ăsta de probleme vor continua să existe, din păcate.
11:05
Ce ne facem insa cu chestiile negative ce pot fi produse cu imprimantele 3D, vazusem o stire cu un chinez ce fusese arestat din cauza ca “imprima” tot felul de arme si pistoale…