Frustrările unui tânăr pistolar

Așe­zat pe un scaun, își ține băr­bia în palmă, cu cotul spri­ji­nit de rama îngustă a feres­trei auto­bu­zu­lui. În fața e o femeie roș­co­vană, tânără și mărun­țică, în con­trast stri­dent cu dimen­siu­nile sale impre­sio­nante de atlet tânăr. Se cunosc – poate vecini, poate pri­e­teni. Ea mai mult tace și se mul­țu­mește să aprobe din când în când, dând afir­ma­tiv din cap, semn că urmă­rește firul dis­cu­ției.

- Ieri era să mor. Mer­geam la muncă cu mașina și mă gră­beam că întâr­zi­a­sem. Așa, și eram cu Titi – îl știi, nu? – și aicea la cen­tură ne‐a ieșit unu' cu un Mer­ce­des în față. N‐aveam unde să mă mai duc, eram pe banda trei și idi­otu' a ieșit direct în fața noas­tră. Am frâ­nat, da' am cre­zut că nu ne oprim. Cre' că m‐am oprit la zece cen­tri­me­tri de el, dacă venea unu' tare din spate ne spul­bera. Frate, aveam niște draci! M‐am dus după el și l‐am tras pe dreapta, am scos pis­to­lul – că‐l aveam la mine, ți‐am zis, mer­geam la muncă –  și am zis că‐l omor. Se uita la mine cu niște ochi de cre­tin, cică nu și‐a dat seama că venim… Cum nu ți‐ai dat seama, bă tâm­pi­tule, că te omor acuma, tu nu vezi mași­nile pe șosea? Un idiot. Din ăia care cred că dacă are Mer­ce­des toți trebe să se dea la o parte… Când a văzut pis­to­lul s‐a pișat pe el.

Roș­co­vana cla­tină din cap a soli­da­ri­tate cu punc­tul lui de vedere.

- După aia du‐te la ser­vici și fii calm, dacă mai poți. Că aveam misiune cu nu‐știu‐care secre­tari de stat, de‐ăștia de‐ai lui cre­tinu' ăsta de Ponta, niște laba­gii, habar n‐am cine‐s ăia. I‐am plim­bat prin tot Bucu­reștiul, dracu' să‐i ia, că‐s niște tâm­piți… Ce‐i acuma, da' să vezi ce‐o să fie după ce iese Ponta pre­șe­dinte, că așa e șme­nul cică: iese Ponta pre­șe­dinte și Drag­nea prim‐ministru. Dracu' ne‐a luat pe toți cu bor­fa­șii ăștia doi. În trei luni sun­tem ter­mi­nați ca țară.

- Drag­nea o să fie prim‐ministru? se miră roș­co­vana.

- Păi cine dracu' alt­ci­neva, că doar nu l‐o pune pe Boc, ăsta de‐i acuma pri­mar pe undeva… unde dracu'? nu mai știu, pe la Pia­tra Neamț.

- La Cluj, zice roș­co­vana.

- Nu‐i la Cluj, e la Pia­tra Neamț sau pe‐acolo pe undeva. Și cine știe cine vine minis­tru la interne, ce idiot, că numai unu' și unu' au fost în ultima vreme. Cel mai bun tot făl­cosu' ala a fost, cum îi zice… ăla de la PDL… cu moacă de bul­dog… ah, ce‐mi scapă, zi, mă, cum îl cheamă?

Roș­co­vana dă din umeri, habar n‐are. Un tip făl­cos, tre­cut de vâr­sta tine­re­ții, cu o moacă de bul­dog, stă in picioare la doar un metru de el. Se bagă în vorbă:

- Blaga, dom'le, Blaga. Și dacă vine un minis­tru de interne idiot, n‐are nimic, scoți pis­to­lul și‐l omori. Că văd că asta e solu­ția dumi­tale. Dacă pre­tinzi că ești cadru activ, ar tre­bui să ai grijă cum vor­bești. Cum îți per­miți să jig­nești pe toti con­du­că­to­rii țării?

- Da' ce vrei dom'ne – se apără pis­to­la­rul – n‐am voie să vor­besc, să‐mi spun păre­rile? Ce, te deran­jează ade­vă­rul? Ești pese­dist? De‐aia e demo­cra­ție, ca să putem vorbi liber…

- Nu mă deran­jează ade­vă­rul, mă deran­jează abe­ra­ți­ile dumi­tale, asta mă deran­jează. Numa' abe­ra­ții spui. Scoți pis­to­lul, omori oameni, toți sunt idi­oți, toți sunt tâm­piți, numa' dum­ne­ata ești per­fect. Nu ți‐e rușine…

- Astea‐s abe­ra­ții? Ăsta‐i ade­vă­rul, dacă nu‐l vezi e pro­blema dumi­tale. De‐aia e țara asta în căcat, că vedeți ade­vă­rul ca abe­ra­ție și abe­ra­ți­ile ca ade­văr.

O femeie în etate se soli­da­ri­zează cu pese­dis­tul, abor­dând con­flic­tul dintr‐o altă per­spec­tivă:

- Da' mai tacă‐ți fleanca, mă băiete! La tele­vi­zor poli­tică, în ziare poli­tică, pe stâlpi poli­tică, acuma și‐n auto­buz tot de poli­tică tre­buie să aud? Ține‐ți ade­vă­ru­rile pen­tru tine!

Toc­mai când părea că cearta se încheie în sfâr­șit, din spa­tele auto­bu­zu­lui se aude o voce:

- Da' lăsați, dom'ne, omu' să vor­bească! Ia te uită! Iar trebe să ne fie frică să vor­bim?

- De ce‐i puneți pumnu' în gură omu­lui? sare cu gura și o tine­rică. Că ăsta‐i ade­văru', nu e nici o abe­ra­ție!

Pis­to­la­rul se simte vic­to­rios. Vrea să punc­teze defi­ni­tiv. Pri­vește în jur, mă alege cu pri­vi­rea și mi se adre­sează direct:

- Dum­ne­ata ce crezi, dom'ne? Că ești neu­tru, nu te‐ai băgat în vorbă…

Îl pri­vesc cu aten­ție, fac o pauză ca să creez un pic de sus­pans și‐i răs­pund:

- Cred că ești frus­trat că n‐ai Mer­ce­des și totul se trage de la ser­vi­ciu' de căcat unde tre­buie să te duci în fie­care zi.

Pis­to­la­rul încre­me­nește. Pen­tru o clipă e liniște deplină. Apoi îmi răs­punde:

- Asta cu ser­vi­ciu', cam așa e. Da' Mer­ce­des nu‐mi trebe… e prea scump de între­ți­nut.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu