Așezat pe un scaun, își ține bărbia în palmă, cu cotul sprijinit de rama îngustă a ferestrei autobuzului. În fața e o femeie roșcovană, tânără și mărunțică, în contrast strident cu dimensiunile sale impresionante de atlet tânăr. Se cunosc — poate vecini, poate prieteni. Ea mai mult tace și se mulțumește să aprobe din când în când, dând afirmativ din cap, semn că urmărește firul discuției.
- Ieri era să mor. Mergeam la muncă cu mașina și mă grăbeam că întârziasem. Așa, și eram cu Titi — îl știi, nu? — și aicea la centură ne‑a ieșit unu’ cu un Mercedes în față. N‑aveam unde să mă mai duc, eram pe banda trei și idiotu’ a ieșit direct în fața noastră. Am frânat, da’ am crezut că nu ne oprim. Cre’ că m‑am oprit la zece centrimetri de el, dacă venea unu’ tare din spate ne spulbera. Frate, aveam niște draci! M‑am dus după el și l‑am tras pe dreapta, am scos pistolul — că‑l aveam la mine, ți-am zis, mergeam la muncă — și am zis că‑l omor. Se uita la mine cu niște ochi de cretin, cică nu și‑a dat seama că venim… Cum nu ți-ai dat seama, bă tâmpitule, că te omor acuma, tu nu vezi mașinile pe șosea? Un idiot. Din ăia care cred că dacă are Mercedes toți trebe să se dea la o parte… Când a văzut pistolul s‑a pișat pe el.
Roșcovana clatină din cap a solidaritate cu punctul lui de vedere.
- După aia du-te la servici și fii calm, dacă mai poți. Că aveam misiune cu nu-știu-care secretari de stat, de-ăștia de-ai lui cretinu’ ăsta de Ponta, niște labagii, habar n‑am cine‑s ăia. I‑am plimbat prin tot Bucureștiul, dracu’ să‑i ia, că‑s niște tâmpiți… Ce‑i acuma, da’ să vezi ce‑o să fie după ce iese Ponta președinte, că așa e șmenul cică: iese Ponta președinte și Dragnea prim-ministru. Dracu’ ne‑a luat pe toți cu borfașii ăștia doi. În trei luni suntem terminați ca țară.
- Dragnea o să fie prim-ministru? se miră roșcovana.
- Păi cine dracu’ altcineva, că doar nu l‑o pune pe Boc, ăsta de‑i acuma primar pe undeva… unde dracu’? nu mai știu, pe la Piatra Neamț.
- La Cluj, zice roșcovana.
- Nu‑i la Cluj, e la Piatra Neamț sau pe-acolo pe undeva. Și cine știe cine vine ministru la interne, ce idiot, că numai unu’ și unu’ au fost în ultima vreme. Cel mai bun tot fălcosu’ ala a fost, cum îi zice… ăla de la PDL… cu moacă de buldog… ah, ce-mi scapă, zi, mă, cum îl cheamă?
Roșcovana dă din umeri, habar n‑are. Un tip fălcos, trecut de vârsta tinereții, cu o moacă de buldog, stă in picioare la doar un metru de el. Se bagă în vorbă:
- Blaga, dom’le, Blaga. Și dacă vine un ministru de interne idiot, n‑are nimic, scoți pistolul și‑l omori. Că văd că asta e soluția dumitale. Dacă pretinzi că ești cadru activ, ar trebui să ai grijă cum vorbești. Cum îți permiți să jignești pe toti conducătorii țării?
- Da’ ce vrei dom’ne — se apără pistolarul — n‑am voie să vorbesc, să-mi spun părerile? Ce, te deranjează adevărul? Ești pesedist? De-aia e democrație, ca să putem vorbi liber…
- Nu mă deranjează adevărul, mă deranjează aberațiile dumitale, asta mă deranjează. Numa’ aberații spui. Scoți pistolul, omori oameni, toți sunt idioți, toți sunt tâmpiți, numa’ dumneata ești perfect. Nu ți‑e rușine…
- Astea‑s aberații? Ăsta‑i adevărul, dacă nu‑l vezi e problema dumitale. De-aia e țara asta în căcat, că vedeți adevărul ca aberație și aberațiile ca adevăr.
O femeie în etate se solidarizează cu pesedistul, abordând conflictul dintr‑o altă perspectivă:
- Da’ mai tacă-ți fleanca, mă băiete! La televizor politică, în ziare politică, pe stâlpi politică, acuma și‑n autobuz tot de politică trebuie să aud? Ține-ți adevărurile pentru tine!
Tocmai când părea că cearta se încheie în sfârșit, din spatele autobuzului se aude o voce:
- Da’ lăsați, dom’ne, omu’ să vorbească! Ia te uită! Iar trebe să ne fie frică să vorbim?
- De ce‑i puneți pumnu’ în gură omului? sare cu gura și o tinerică. Că ăsta‑i adevăru’, nu e nici o aberație!
Pistolarul se simte victorios. Vrea să puncteze definitiv. Privește în jur, mă alege cu privirea și mi se adresează direct:
- Dumneata ce crezi, dom’ne? Că ești neutru, nu te-ai băgat în vorbă…
Îl privesc cu atenție, fac o pauză ca să creez un pic de suspans și‑i răspund:
- Cred că ești frustrat că n‑ai Mercedes și totul se trage de la serviciu’ de căcat unde trebuie să te duci în fiecare zi.
Pistolarul încremenește. Pentru o clipă e liniște deplină. Apoi îmi răspunde:
- Asta cu serviciu’, cam așa e. Da’ Mercedes nu-mi trebe… e prea scump de întreținut.
Lasă un comentariu