N‑am co­men­tat la vre­mea când au apă­rut pri­mele știri des­pre de­con­ta­rea re­țe­te­lor false pen­tru me­di­ca­mente on­co­lo­gice pen­tru că am vrut să aflu mai multe in­for­ma­ții des­pre ce s‑a în­tâm­plat. Lu­cru­rile iau o în­tor­să­tură dra­ma­tică, însă. S‑au ope­rat ares­tări, acum avem și o si­nu­ci­dere. Și, în loc să de­vină mai clar, pen­tru mine to­tul e mai confuz.

Să fra­u­dezi sis­te­mul me­di­cal e o porcă­rie în sine. După ce că sunt pu­țini bani pen­tru să­nă­tate, a‑i mai și fura e ca și cum ai lua pâi­nea de la gura ce­lui care n‑a mai mân­cat de trei zile. Să faci asta toc­mai în on­co­lo­gie, adică acolo unde dis­pe­ra­rea pa­cien­tu­lui e ma­ximă și fi­e­care leu poate în­semna o șansă în plus pen­tru su­pra­vie­țu­ire, e de‑a drep­tul re­vol­tă­tor. Să furi me­di­ca­men­tele de la bol­na­vii de can­cer atunci când ai o afa­cere de 300 de mi­li­oane de euro anual și o avere per­so­nală de aproape 100 de mi­li­oane de euro este stu­pe­fi­ant.  Să te arunci de pe casă de dis­pe­rare că ai fost prins este lași­tate pură.

Ceva îmi dă cu vir­gulă. E oare sim­plă lă­co­mie în ca­zul Vo­nica sau sunt niște de­de­sub­turi po­li­tice pe care nu le știm?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.