Habar n‑am dacă Băsescu a avut sau nu de a face cu alegerea Elenei Udrea ca președinte al PMP. Însă sunt absolut sigur că mișcarea asta înseamnă finalul acestui partid. Și zău dacă pricep cum au judecat cei care au votat‑o atât de copleșitor — nu poate fi vorba decât ori de prostie, ori de interese personale. Prima ipoteză e extrem de plauzibilă, n‑ar fi nici pe departe prima oară când prostia s‑ar manifesta în astfel de prilejuri — în fond cum a ajuns Geoană candidat la președinție sau Ponta președinte al PSD? A doua variantă îmi este însă complet obscură. Intuiesc că se învârt ceva interese în jurul partidului cu pricina, dar ce anume nu-mi dă prin minte. Probabil că timpul ne va lămuri.
Să‑i lăsăm puțin de o parte pe cei de la PMP și pe ambițioasa lor președintă. Să revenim la domnul Băsescu, pentru că PMP era sortit să fie proiectul său politic, locul unde să se întoarcă și să-și continuie cariera publică. Să zicem că suntem în decembrie, peste jumătate de an. Mandatul la Cotroceni se încheie, predă scaunul următorului președinte și se duce la partid. Ce urmează? Lenuța își depune demisia și organizează congres extraordinar ca să‑l aleagă pe Băsescu președintele partidului? Atunci de ce n‑au păstrat interimatul lui Tomac pănă atunci, dacă tot e provizorie alegerea? Sau poate că nu demisionează madam Udrea, iar Băsescu e și el pe-acolo, președinte de onoare, ceva… Cum va acționa politic dintr‑o astfel de poziție? Va mai avea vreo greutate opinia sa?
Foarte multe întrebări, prea puține răspunsuri raționale. Dacă unitatea dreptei se realizează — fiind deja clar că PMP este în afara acestui proiect — rolul lui Băsescu este mult diminuat. Puterea lui de negociere este slăbită de impotența celor 6% obținuți la europarlamentare, iar oamenii care‑l înconjoară în partid nu fac decât să‑l tragă înapoi. Dacă totuși PNL și PDL nu se înțeleg până la urmă, ambele partide vor avea reticențe să colaboreze cu el ca să nu alimenteze acuzațiile de băsism care vor veni de la PSD. Pentru că, oricât de bizar ar părea, băsismul este hrănit chiar de dușmanii cei mai aprigi ai lui Băsescu. Fără antibăsism, personajul se stinge treptat, devine nerelevant. Nu mai are funcție, nu are partid, nu are putere. Cota sa de popularitate e susținută de cei care urăsc PSD-ul. Cum nici PNL, nici PDL nu au interesul de a‑l valorifica politic pe viitorul fost președinte, distanțarea de el și trecerea sa în umbră nu pot fi decât benefice pentru ele însele.
Fie că a sprijinit‑o discret pe Udrea să devină președinte PMP, fie că a lăsat‑o să-și adjudece singură poziția de conducere în partid, Băsescu s‑a sinucis politic. În contextul actual — dacă nu face o mișcare suprinzătoare, pe care nimeni n‑a anticipat‑o încă — șansele sale de a reveni în politică sunt nule. Și până la urmă soarta omului politic Băsescu mă interesează mai puțin atâta timp cât ideea de justiție independentă și de stat de drept este preluată cu succes de un alt grup politic. Dacă Iohannis se poziționează în postura de apărător al acestor valori, dispariția lui Băsescu de pe scena politică e chiar un lucru bun. Rolul lui se va fi încheiat.
23:06
Dintre atatea feluri de‑a muri/trai — sa ti‑l alegi pe cel mai lamentabil, asta da performanta.