Familia viitorului — un scenariu

Aud la radio că nu știu care țară euro­peană a legiferat căsă­tori­ile între per­soane de ace­lași sex, alăturându-se celor­lalte unsprezece care per­mit asta. Și mă mir în gând: sunt deja unsprezece? Cre­deam că doar Olanda și Franța au o ast­fel de leg­is­lație. Dacă‑i așa în curând pre­siunea va crește și pen­tru cele­lalte țări din UE și parcă văd că o să avem der­anj mare cu prob­lema asta în Româ­nia. Pen­tru că în pseudo-ortodoxia noas­tră stră­moșească iubirea poate deveni un păcat, dacă nu e cum-se-cuvine și așa-cum-facem-noi.

Pe urmă mă gân­desc că toată povestea asta cu mari­a­jele homo­sex­u­ale ar putea gen­era și niște situ­ații nițeluș ciu­date. În fond căs­ni­cia tradițion­ală este un con­tract social de partene­r­iat. Ace­lași lucru devine și un mariaj homo­sex­ual. Dar cum ar fi dacă per­soanele care încheie acest con­tract nu au și nici nu vor să aibă o relație sex­u­ală? Cum ar fi dacă, de pildă, doi pri­eteni ar decide că se înțe­leg min­unat, că vor să se spri­jine rec­i­proc până la adânci bătrânețe, dar fiecare să aibă viața sa amoroasă și foarte het­ero­sex­u­ală abso­lut sep­a­rată? Ar putea statul să împiedice asta? De bună seamă că nu. Doar n‑o să‑i pună să se împerecheze în fața ofițeru­lui stării civile ca să-și demon­streze homo­sex­u­al­i­tatea.

În fond pen­tru băr­bați (prob­a­bil și pen­tru femei) sce­nar­iul ăsta ar putea fi foarte ten­tant, pen­tru că aduce posi­bil­i­tatea unui partene­r­iat sta­bil, în care poți conta pe cineva ală­turi de tine și la bine și la rău, dar oferă o foarte mare lib­er­tate sex­u­ală, una din­tre cele mai frecvente surse de frus­trare și cauze de divorț în mari­a­jele tradiționale.

Și dacă mergem mai departe cu log­ica asta, lucrurile pot să evolueze într‑o direcție com­plet difer­ită de cea care acum o vedem drept nor­mală. Mari­a­jul nu ar mai avea rolul prin­ci­pal de repro­duc­ere a speciei, ci unul de partene­r­iat civil menit să pro­te­jeze acu­mulările de avere real­izate împre­ună. Noul tip de fam­i­lie n‑ar fi înte­meiat pe dragoste — efe­meră după cum se vede în viața de zi cu zi — ci pe pri­ete­nie — teo­retic mai trainică pen­tru că pleacă de la o bază comună mult mai solidă și mai lesne de ver­i­fi­cat a pri­ori, neex­istând "orbirea" pe care o induce dor­ința sex­u­ală față de partener.

S‑o fi gân­dit cineva la sce­nar­iul ăsta?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Dan Radoiu

    Nice one 🙂


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu