Aud la ra­dio că nu știu care țară eu­ro­peană a le­gi­fe­rat că­să­to­ri­ile în­tre per­soane de ace­lași sex, ală­tu­rându-se ce­lor­lalte un­spre­zece care per­mit asta. Și mă mir în gând: sunt deja un­spre­zece? Cre­deam că doar Olanda și Franța au o ast­fel de le­gi­sla­ție. Dacă‑i așa în cu­rând pre­siu­nea va crește și pen­tru ce­le­lalte țări din UE și parcă văd că o să avem de­ranj mare cu pro­blema asta în Ro­mâ­nia. Pen­tru că în pse­udo-or­to­do­xia noas­tră stră­mo­șească iu­bi­rea poate de­veni un pă­cat, dacă nu e cum-se-cu­vine și așa-cum-facem-noi.

Pe urmă mă gân­desc că toată po­ves­tea asta cu ma­ri­a­jele ho­mo­se­xu­ale ar pu­tea ge­nera și niște si­tu­a­ții nițe­luș ciu­date. În fond că­s­ni­cia tra­di­țio­nală este un con­tract so­cial de par­te­ne­riat. Ace­lași lu­cru de­vine și un ma­riaj ho­mo­se­xual. Dar cum ar fi dacă per­soa­nele care în­cheie acest con­tract nu au și nici nu vor să aibă o re­la­ție se­xu­ală? Cum ar fi dacă, de pildă, doi pri­e­teni ar de­cide că se în­țe­leg mi­nu­nat, că vor să se spri­jine re­ci­proc până la adânci bă­trâ­nețe, dar fi­e­care să aibă viața sa amo­roasă și foarte he­te­ro­se­xu­ală ab­so­lut se­pa­rată? Ar pu­tea sta­tul să îm­pie­dice asta? De bună seamă că nu. Doar n‑o să‑i pună să se îm­pe­re­cheze în fața ofi­țe­ru­lui stă­rii ci­vile ca să-și de­mon­streze homosexualitatea.

În fond pen­tru băr­bați (pro­ba­bil și pen­tru fe­mei) sce­na­riul ăsta ar pu­tea fi foarte ten­tant, pen­tru că aduce po­si­bi­li­ta­tea unui par­te­ne­riat sta­bil, în care poți conta pe ci­neva ală­turi de tine și la bine și la rău, dar oferă o foarte mare li­ber­tate se­xu­ală, una din­tre cele mai frec­vente surse de frus­trare și ca­uze de di­vorț în ma­ri­a­jele tradiționale.

Și dacă mer­gem mai de­parte cu lo­gica asta, lu­cru­rile pot să evo­lu­eze într‑o di­rec­ție com­plet di­fe­rită de cea care acum o ve­dem drept nor­mală. Ma­ri­a­jul nu ar mai avea ro­lul prin­ci­pal de re­pro­du­cere a spe­ciei, ci unul de par­te­ne­riat ci­vil me­nit să pro­te­jeze acu­mu­lă­rile de avere re­a­li­zate îm­pre­ună. Noul tip de fa­mi­lie n‑ar fi în­te­me­iat pe dra­goste — efe­meră după cum se vede în viața de zi cu zi — ci pe pri­e­te­nie — te­o­re­tic mai trai­nică pen­tru că pleacă de la o bază co­mună mult mai so­lidă și mai lesne de ve­ri­fi­cat a pri­ori, ne­e­xis­tând “or­bi­rea” pe care o in­duce do­rința se­xu­ală față de partener.

S‑o fi gân­dit ci­neva la sce­na­riul ăsta?


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Dan Radoiu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Dan Radoiu

    Nice one 🙂


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.