Aud la radio că nu știu care țară europeană a legiferat căsătoriile între persoane de același sex, alăturându-se celorlalte unsprezece care permit asta. Și mă mir în gând: sunt deja unsprezece? Credeam că doar Olanda și Franța au o astfel de legislație. Dacă‑i așa în curând presiunea va crește și pentru celelalte țări din UE și parcă văd că o să avem deranj mare cu problema asta în România. Pentru că în pseudo-ortodoxia noastră strămoșească iubirea poate deveni un păcat, dacă nu e cum-se-cuvine și așa-cum-facem-noi.
Pe urmă mă gândesc că toată povestea asta cu mariajele homosexuale ar putea genera și niște situații nițeluș ciudate. În fond căsnicia tradițională este un contract social de parteneriat. Același lucru devine și un mariaj homosexual. Dar cum ar fi dacă persoanele care încheie acest contract nu au și nici nu vor să aibă o relație sexuală? Cum ar fi dacă, de pildă, doi prieteni ar decide că se înțeleg minunat, că vor să se sprijine reciproc până la adânci bătrânețe, dar fiecare să aibă viața sa amoroasă și foarte heterosexuală absolut separată? Ar putea statul să împiedice asta? De bună seamă că nu. Doar n‑o să‑i pună să se împerecheze în fața ofițerului stării civile ca să-și demonstreze homosexualitatea.
În fond pentru bărbați (probabil și pentru femei) scenariul ăsta ar putea fi foarte tentant, pentru că aduce posibilitatea unui parteneriat stabil, în care poți conta pe cineva alături de tine și la bine și la rău, dar oferă o foarte mare libertate sexuală, una dintre cele mai frecvente surse de frustrare și cauze de divorț în mariajele tradiționale.
Și dacă mergem mai departe cu logica asta, lucrurile pot să evolueze într‑o direcție complet diferită de cea care acum o vedem drept normală. Mariajul nu ar mai avea rolul principal de reproducere a speciei, ci unul de parteneriat civil menit să protejeze acumulările de avere realizate împreună. Noul tip de familie n‑ar fi întemeiat pe dragoste — efemeră după cum se vede în viața de zi cu zi — ci pe prietenie — teoretic mai trainică pentru că pleacă de la o bază comună mult mai solidă și mai lesne de verificat a priori, neexistând “orbirea” pe care o induce dorința sexuală față de partener.
S‑o fi gândit cineva la scenariul ăsta?
11:06
Nice one 🙂
10:06
🙂 https://www.youtube.com/watch?v=gHtC_iISpiQ