Plimbându-mă pe șoselele României am băgat de seamă că treptat au apărut plăcuțe indicatoare pentru diverse monumente istorice sau culturale — le-ați văzut cu siguranță, cele cu maro. Și m‑am gândit că in sfârșit cineva s‑a preocupat să ușureze viața turistului care își caută drumul către obiectivele ce îl interesează, ceea ce nu poate fi decât lăudabil. Pe urmă am observat că majoritatea covârșitoare a acestor semne se referă la biserici, mânăstiri și schituri, dar mi-am spus că e oarecum firesc, pentru că în România ele formează majoritatea siturilor turistice semnificative din punct de vedere istoric. Nu ne-au ramas prea multe cetăți, castele și conace. Poate și pentru că nu prea am clădit altceva decât biserici de‑a lungul istoriei. Deh, neam de creștini devotați.
Apoi am început să constat că nu doar bisericile importante sunt semnalizate, ci mai toate așezămintele bisericești, indiferent dacă au sau nu vreo insemnătate istorică. Am ințeles atunci că indicatoarele nu servesc oricărui tip de turism, ci celui ecumenic. Care e și el un aducător de venituri, numai că nu în PIB-ul patriei, ci în vistieria preafericiților popi. Căci cohorte de babe bisericoase se plimbă de‑a lungul și de‑a latul țării cu autobuze relativ rablagite, de la o biserică la alta, căutându-și liniștea sufletească în efortul deloc neglijabil al călătoriilor lungi, cheltuindu-și ultimii bănuți ai pensiilor modeste, fericite atunci când se întorc acasă că au pupat patruș’patru de icoane făcătoare de minuni și douăș’trei de moaște binecuvântate și astfel vor mai sănătoase decât dacă dădeau banii pe afurisitele alea de medicamente. Nu‑i de mirare că nu demult BOR se războia cu agențiile de turism pentru exclusivitatea organizării pelerinajelor cu babe bisericoase. În România serviciile de sănătate oferite de BOR sunt cu siguranță mai profitabile decât ale ministerului de resort.
Bisericile sunt niște afaceri pe cinste, nu‑i de mirare că BOR se străduie să le planteze peste tot unde găsește o palmă de teren disponibil. Nu știu dacă v‑ați gândit vreodată la asta, dar mie bisericile ortodoxe mi se par teribil de asemănătoare cu restaurantele McDonalds. Spațiul standardizat al unei biserici, așezarea icoanelor, a locului de aprins lumânări sunt similare cu regulile de organizare interioară ale restaurantului. Biserica are cutia milei pentru sprijinul celor nevoiași și bolnavi, McDonalds are cutia pentru donații către diverse cauze umanitare. Produsele pe care le cumperi în biserică — lumânări, iconițe, cruci, acatiste — sunt create de biserică după rețetele și regulile proprii, la fel cum McDonalds controlează cu strictețe de la rețetele produselor proprii până la grosimea feliilor de castravete murat, străduindu-se să ofere aceeași experiență clientului indiferent în care restaurant intră. Mai mult, proliferarea spectaculoasă a moaștelor și a icoanelor făcătoare de minuni pe care le găsești în mai orice bisericuță, chiar și în unele foarte modeste, amintesc de uniformitatea geografică a meniurilor McDonalds.
Logistic vorbind, o biserică ortodoxă nu este un spațiu al confortului. Nu poți sta jos, nu ești încurajat să zăbovești, la fel cum într-un restaurant McDonalds mesele și scaunele neconfortabile nu te îndeamnă la sieste prelungite. Atmosfera bisericii este una a sobrietății apăsătoare, subliniată prin puținătatea luminii, astfel ca după un timp nu foarte îndelungat să simți nevoia de a ieși — la fel culorile puternice ale restaurantelor McDonalds sunt concepute anume pentru a deveni la un moment dat obositoare, descurajând vizitele prea lungi. Bisericile sunt semnalizate insistent și vizibil pentru a putea fi ușor de găsit. La fel se întâmplă cu locațiile lanțului de restaurante. După cum vedeți sunt destule similitudini, însă un singur lucru nu avea BOR pentru bisericile sale: McDrive.
Ori exact asta e marea șmecherie comercială. Căci McDonalds — deși oficial nu va recunoaște niciodată asta — nu vrea să ofere experiența unui prânz prelungit sau a unei cine cu prietenii. McDonalds vrea un trafic cât mai mare: vii, cumperi și pleci. Au cugetat deci mai marii ortodoxiei românești și au găsit soluția: pelerinajul ecumenic. Vii, pupi icoana și moaștele că doar de aia ai venit, cumperi niscai lumânări și măcar o iconiță că așa se cuvine, plătești un acatist că e la ofertă, mai scapi și câțiva lei în cutia milei că așa se cade și pleci. BOR îți mulțumește pentru vizită și te așteaptă să revii.
14:08
Pacat mare, ca exista si biserici, manastiri! Ce fain ar fi sa fie peste tot numai McDonalds, baruri, etc…