Atât cât îmi amintesc despre liderii UDMR nu țin minte vreo ocazie semnificativă în care aceștia să fi dat dovadă de incosecvență sau incoerență. Dimpotrivă, astea au fost mai mereu principalele lor calități: constanța cu care au promovat interesele minorității maghiare și urmărirea inteligentă a unei agende politice bine gândită.
Din motivul ăsta îmi vine destul de greu să cred că s‑au tâmpit brusc acum, când e vorba despre procesul în care UDMR a contestat respingerea de către Comisia Europeană a Iniţiativei Cetăţeneşti Europene (ICE) privind protecţia minorităţilor naţionale — Minority SafePack. Domnul Corlățean spune că România se opune acestei inițiative, la fel ca majoritatea statelor europene și că asta a fost poziția țării noastre dintotdeauna. Poate că da, dar mă îndoiesc că Kelemen Hunor a avut în mod nemotivat alte așteptări.
Mult mai probabil mi se pare că Ponta a promis la intrarea la guvernare a UDMR o schimbare a opiniei României sau măcar o abținere de a se poziționa în proces, iar acum nu-și mai ține promisiunea. Cade guvernul? Probabil nu, pentru că flacăra mov a lui Dan Senzaționalescu de-abia așteaptă să pâlpâie pe palatul Victoria.
Se dovedește că UDMR n‑a fost decât o punte pe care PSD a traversat perioada grea de după retragerea PNL. Le-au promis cai verzi pe pereți, știind clar că nu vor da curs acestor promisiuni ce ar fi afectat puternic alegerile prezidențiale din toamnă. Ați învățat lecția, domnilor udemeriști?
T. Corlăţean, despre tensiunile cu UDMR: Nu cred că e corect a ni se cere să derogăm de la poziţia constantă a… http://t.co/Hphonw3ptZ
— Digi24HD (@Digi24_HD) July 6, 2014
Lasă un comentariu