A fost odată ca nici­o­dată un sat dâm­bo­vițean, pe nu­mele său Răs­că­ieți. Sa­tul cu pri­cina se afla sub ju­gul obi­di­tor al co­mu­nei Vi­șina, însă as­pi­ra­ți­ile jus­ti­fi­cate de auto­no­mie și auto­de­ter­mi­nare ale ori­că­rui răs­că­ie­țean au con­dus până la urmă la se­pa­ra­rea sa­tu­lui într‑o mân­dră co­mună de sine stă­tă­toare, un ca­dou fă­cut de pu­te­rea pe­se­distă la fi­nal de man­dat în 2004. Și ca orice nouă lo­ca­li­tate și‑a creat pri­mă­rie, cu pri­mar, cu apa­rat bi­ro­cra­tic și tot di­chi­sul ne­ce­sar. Tot ce mai lip­sea erau niște bani, niște fon­duri de chel­tuit, căci ce e o pri­mă­rie fără investiții?

De aici treaba s‑a cam în­cur­cat pen­tru că Răs­că­ie­țul era cam să­ră­cuț după cum o arată co­lec­ta­rea de taxe. Și-atunci de unde bani de in­ves­ti­ții? Sim­plu: de la coana Eu­ropa. Și uite așa a pus‑o onor pri­mă­ria de un stu­diu al gra­du­lui de să­ră­cie din co­mună, pe baza că­ruia au pri­mit fon­duri de 2,5 mi­li­oane de euro, adică mai bine de o mie de euro de fi­e­care lo­cu­i­tor. În ce s‑au gân­dit să in­ves­tească? Păi în rea­bi­li­ta­rea că­mi­nu­lui cul­tu­ral, re­țea de apă cu­rentă, ca­na­li­zare și mo­der­ni­zări de dru­muri. Minunat.

Pen­tru că pri­ma­rul era pri­e­ten cu șe­fii de la ju­deț — por­to­ca­lii de fe­lul lor — s‑a gân­dit că ar mai pu­tea face rost și de alți bani pen­tru co­mună, din care să se facă un parc cu lo­curi de joacă pen­tru co­pii și o bază spor­tivă. Zis și făcut.

Acuma, ve­deți voi, co­muna Răs­că­ieți mai avea o mică pro­blemă mare. La fi­e­care ploaie mai se­ri­oasă ca­na­lul de scur­gere care tre­buie să preia apa în ex­ces din vreo două pâraie și s‑o ducă de­parte de sat nu prea fă­cea față și mai multe gos­po­dă­rii erau inun­date. Apa dis­tru­gea cul­turi, in­tra în case, um­plea curți. Ce-au ho­tă­rât pri­ma­rul și con­si­li­e­rii în pri­vința asta? Dă‑l dracu’ de ca­nal, nu e im­por­tant! Nouă ne tre­buie că­min cul­tu­ral. Și parc cu lo­curi de joacă.

Lu­cră­rile au de­ma­rat și în mare parte s‑au și fă­cut. Ba­nii s‑au dus în niște firme cu ace­eași nu­anță por­to­ca­lie. Nu­mai că la un mo­ment dat, în 2013, după ce cu­loa­rea po­li­tică vi­rase brusc spre roșu, au ve­nit niște oa­meni răi și pri­ci­noși de la APDRP care au con­frun­tat stu­diul des­pre să­ră­cie cu re­a­li­ta­tea și au con­sta­tat că nu pri­mul nu o prea re­flectă pe a doua. Drept pen­tru care au informat‑o pe coana Eu­ropa de si­tu­a­ție și ast­fel s‑a ho­tă­rât re­tra­ge­rea fon­du­ri­lor alo­cate. Ba mai mult, oa­me­nii ro­șii și răi au ana­li­zat și in­ves­ti­ți­ile din fon­duri de stat și-au zis că lu­cră­rile s‑au fă­cut de mân­tu­ială de că­tre fir­mele por­to­ca­lii și DNA-ul tre­buie să in­tre pe fir.

Dan­dana mare. Ba­nii coa­nei Eu­ropa fu­se­seră chel­tu­iți, iar pri­mă­ria Răs­că­ieți n‑are de unde‑i da îna­poi. Două mi­li­oane de euro e bu­ge­tul co­mu­nei pe câ­țiva zeci de ani, să re­tur­neze su­mele ar în­semna să in­tre în fa­li­ment. Așa că a în­ce­put o odi­see ju­di­ci­ară prin tri­bu­nale, doar-doar or scăpa de pro­blemă, mu­tând mă­gă­reața în altă parte.

Trecu niște timp și veni pri­mă­vara lui 2014. Ploi multe la Răs­că­ieți, apă din bel­șug, inun­da­ții suc­ce­sive. Cul­turi dis­truse, curți și case pline de apă. Răs­că­ie­țe­nii sunt fil­mați de te­le­vi­ziuni și se plâng de ne­fe­ri­ci­rea lor. N‑au asi­gu­rări. Ță­ra­nii e lada de gu­noi a Eu­ro­pei, zice un să­tean su­pă­rat. Deci e ne­voie de niște des­pă­gu­biri. Oa­me­nii tre­buie aju­tați. Cine va plăti? Te-ai prins. Tu.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.