Dulcele gust al răzbunării

Anul tre­cut prin august am încer­cat o tură în Iezer prin Plaiul lui Pătru, pe sub Bătrâna. Trei zmei‐parazmei, munțo­mani cu ștaif, am cău­tat mar­ca­jul traseu­lui fără să‐l găsim și am sfârșit prin a urca direct în creastă, dintr‐o căl­dare. Efor­tul a fost așa de mare că ne‐a dis­trus moralul și am aban­do­nat tura, întorcându‐ne cu coada între picioare, fără să ne fi atins obiec­tivul. Anul ăsta plănuiam să ne răzbunăm.

Drept pen­tru care sâm­bata tre­cută (adică alaltăieri) ne‐am suit toți trei în mașină și am por­nit spre cabana Voina. Vre­mea se anunța ușor insta­bilă, poate mai bună duminică, dar eram hotărâți să nu ne stea nimic în cale. Planul era și el schim­bat: urma să urcăm la refugiul Iezer, să dormim acolo și să facem creasta a doua zi măcar până pe Bătrâna.

Pen­tru că prima zi nu era foarte lungă ca durată (5–6 ore) am ajuns la cabana Voina pe la 11:00. După ajustările de rigoare, ruc­sacii erau pregătiți, noi la fel. Recepționerul de la cabană ne‐a încu­ra­jat să lăsăm cor­tul în mașină, căci la refugiu nu prea urcase nimeni din cauza vremii, deci locuri tre­buiau să fie berechet. Cu o zi înainte plouase torențial, iar în dimineața aceea norii cenușii for­mau un pla­fon jos din care bura când și când. Am decis să o luăm pe traseul prin jepi (punct albas­tru), căci cel de creastă (bandă roșie) ar fi însem­nat să mergem prin ceață mai tot dru­mul.

Urcușul la refugiul Iezer prin jepi e un traseu rel­a­tiv scurt — doar vreo șapte kilo­metri — dar cu urcușuri destul de susținute. Chiar jos, unde mar­ca­jul părăsește valea Bătrânei și apucă în stânga pe lângă pârâul Iezer, tre­buia să tra­ver­săm apa Bătrânei, dar pun­tea era ruptă și deb­itul foarte mare — nu ne‐a rămas decât vari­anta descălțat­u­lui. Prin pădure a fost un pic noroios, apoi porți­unea prin jepi ne‐a udat puțin, dar nu de sus, ci din crengile jnepe­nilor și ienu­per­ilor, care erau pline de apă. Am mers o porți­une și prin pârâu — face parte din farmecul traseu­lui.

Pe drum vre­mea s‐a îndrep­tat, nu ne‐a plouat deloc, pla­fonul de nori s‐a ridi­cat la peste 2000 de metri și am putut vedea căl­darea Iezer în timp ce ne apropiam de ea. La refugiu eram doar noi și Cor­nel, un fel de om de încredere al sal­va­mon­tiștilor, care ne‐a întâmp­inat cu ceai cald și ne‐a oferit saltele pen­tru prici. A mai apărut pen­tru jumă­tate de oră un grup de vreo cinci per­soane, dar nu erau echipați pen­tru a rămâne, deci au coborât înapoi la Voina. Seara se anunța plă­cută. Am făcut nu știu câte supe la plic cu primusul, am mân­cat bine și am stat de povești până pe la zece seara, când luna plină a ieșit in nori și a lumi­nat întreaga căl­dare. Nu‐mi aduc aminte decât că m‐am băgat în sacul de dor­mit.

A doua zi cerul era senin dea­supra noas­tră. Undeva, departe, peste Pia­tra Craiu­lui și Bucegi se vedeau nori albi bulu­ciți unii într‐alții. Părea să fie o zi per­fectă și chiar așa a și fost. Am urcat în creastă la Crucea Ateneu­lui, apoi am luat traseul bandă roșie, proaspăt refă­cut de Cor­nel până la vâr­ful Roșu. Am urcat Iezerul Mare, Roșu, apoi am tre­cut pe sub Pis­canu într‐un cor de lătra­turi ale câinilor de stâna din căl­dare și am con­tin­uat pe șaua lungă a Bătrânei. Sus pe Bătrâna am mân­cat de prânz — tre­cuse de ora unu — și am hotărât să con­tin­uăm spre Păpușa — aveam și vari­anta de rez­ervă a coborârii pe Plaiul lui Pătru, în caz că ne‐am fi simțit prea obosiți. Însă ener­gia era pe plus, moralul ridi­cat, așa că o suc­ce­siune de vâr­furi mai mici și șei ne‐a dus până la cur­mă­tura Păpușii, care ne‐a prile­juit o coborâre foarte abruptă și apoi un urcuș susținut. Pe la trei jumă­tate eram pe vâr­ful Păpușa. Norii agățați de el se împrăș­ti­aseră, dezvăluindu‐ne o splen­didă panoramă a Pietrei Craiu­lui.

Apoi a fost doar o pre­lungă coborâre, urmată de o mărșăluire pe sub vâr­ful Găi­națu, încer­când să evităm pan­tele abrupte de dea­supra văii Cuca. Pe drum mă gân­deam că ambele zile au fost per­fecte. Ploile ne‐au ocolit, nici soare arză­tor n‐am avut, picioarele ne‐au dus destul de bine (26 de kilo­metri de creastă în ziua a doua nu‐i de ici de colo). Reușita turei pe Iezer, cel care ne înge­nunchease cu un an înainte, a mer­i­tat oboseala. Căci dulce e gus­tul răzbunării!

Fotografii și hărți


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu